[mariamargareta]

294. Pucioşii propovăduiesc învăţăturile mincinoase denunţate de Apostolul Pavel în Epistola Întâia către Timotei (partea a II-a: oprirea de la căsătorie) (VIII)

La presiunile de buldozer ale noului outsider ( leliţa Mihaela Tărcuţă) care ţintea la obţinerea excusivităţii în a exercita demnitatea de "proorociţă" pentru poporul pucioşesc, lelica Maria se retrage în anul 1994 de la lucrarea "proorociei". Rămasă singura stăpână în ţara orbilor, Mihaela începe să minimizeze toată lucrarea înaintaşelor sale, Verginica şi Maria. Ea se lamentează că propovăduirea lor împotriva "jugului căsătoriei" n-a dat deloc roade în "popor". Adepţii pucioşi nu s-au limitat nici măcar la "naşterea de prunci", darămite să practice "căsătoria albă". Cu toţii s-au dedulcit la plăcerile trupeşti ale căsătoriei, şi nicio "căsătorie curată" nu poate fi contorizată, nici la răbojul "poporului lelicăi", nici la cel al "poporului Verginicăi". Până şi "cei mari din popor" (aluzie la Verginica şi Maria, care au fost şi ele căsătorite, iar Maria a avut şi vreo trei copii) au trecut prin căsătorie nu pentru sfinţenie, ci doar ca să fie apăsate şi umilite sub jugul bărbaţilor lor:

"Căsătoria celor mari din poporul Meu trebuia să fie taină sfântă şi nu jug pentru cel ce şi-a ales căsătorie, că nimeni din poporul Meu ales nu şi-a ales altceva, tată. Şi dacă cei mari nu şi-au ales altceva şi dacă nici căsătoria nu şi-au păstrat-o în toată legea cea rânduită căsătoriei, iată, Domnul lucrează cu darul înţelepciunii peste poporul Său, peste cei mici şi peste cei mari. […] O, Israele, n-am şi Eu în mijlocul tău o căsătorie curată,tată. Ce durere grea, măi Israele! O, cum n-ai înţeles tu cele cereşti! Cum n-ai avut tu dragoste de sfinţenie, aşa cum au avut atâtea trupuri în a căror inimă a bătut dragostea lui Dumnezeu! Nici măcar legea n-ai împlinit-o, tată, nici măcar atât. Nu ţi-a ajuns, tată, să fi născut fii dacă ai ales căsătorie, dar să mai fi avut în tine căsătorii curate, tată! ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21 februarie/6 martie 1994)

După moartea lelicăi Maria (1997), leliţa Mihaela Tărcuţă devine tot mai agresivă în limbajul care vizează căsătoria, ajungând să transforme cu de la sine putere libertatea Scripturii în lege. Acolo unde apostolii făceau recomandări pentru cei mai slabi, ca să evite "jugul căsătoriei" care aduce cu el multe responsabilităţi, leliţa Mihaela instituie ca lege oprirea de la acest "jug" pe motiv că el îngrădeşte libertatea omului şi-l face "plin de griji". Ea recunoaşte o tactică fariseică, şi anume că "poporului" pucios i s-a ascuns multă vreme această nouă "lege", ca să nu fugă de ea şi să poată fi atras şi amăgit cu convingerea că această sectă a "Noului Ierusalim" este însăşi Ortodoxia, când de fapt ea era o clonă perfectă a ortodoxiei. Leliţa Mihaela dă o interpretare vulgară a versetului biblic (vezi Rom.12,10) care îndeamnă la iubire, precizând că nu era vorba de o iubire trupească, ci de una duhovnicească. Ea însăşi îşi rejecteză propriul soţ (Emilian Tărcuţă care, în calitate de soţ, pretindea dreptul la "iubirea unul cu altul") şi îl pune pe linie moartă, înlocuindu-l cu Nicolae Nedelcu cu care, în calitate de "frate de cruce", putea să practice "iubirea unul pe altul":

"Iată, acum, la sfârşitul veacului, pot să spun cu libertate de cuvânt, că nu mai am pe cezarul, nici pe Anna şi Caiafa de care să Mă furişez; pot să spun că e greu de omul care se căsătoreşte, greu de tot, că un astfel de om este legat, este rob, şi nu este liber, este plin de griji, este greu de el. Iată, nu este de folos omului să se căsătorească, dar pe cine mai vezi că înţelege această Scriptură a Mea pe care am lăsat-o prin apostolii Mei? Nici un folos nu vine de la această lege, că lege este, măi copii. Nimic nu iese bun din legea aceasta, decât oameni din oameni, robi din robi, oameni fără libertate pe pământ, şi nu poate omul căsătorit să fie robul Meu, nu poate, că are multe piedici, multe de dus pe calea sa. Chiar şi tu, poporul Meu, ai crezut că se poate [...] N-ai înţeles nici tu, poporul Meu, şi Eu n-am avut cum să te aduc să înţelegi, că dacă Eu nu căutam la inima ta pe care o vedeam că nu poate fără căsătorie, Eu n-aş mai fi avut acum cu cine să vorbesc pe pământ, n-ai mai fi stat să asculţi cuvântul Meu şi să-l scrii ca să rămână înfiinţată orbirea Mea de azi. N-ai mai fi stat să Mă asculţi ce vorbesc Eu din cer, ca să rămână mărturie că am vorbit pe pământ şi că nimeni n-a înţeles vorbirea Mea, că nici tu n-ai înţeles planul Meu şi vorbirea Mea, Israele. [...] Eu am spus: „Iubiţi-vă unul pe altul“, n-am spus „Iubiţi-vă unul cu altul“. Am spus să fie iubire între cei ce sunt ai lui Hristos. Eu pentru aceia vorbeam. N-am spus lumii aşa ceva, ci am spus celor ce nu sunt din lumea aceasta.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 13/26 iunie 1994)

Totuşi, leliţa Mihaela recunoaşte că pentru "omul din lume" nu se pot pune restricţii, deci pentru el "căsătoria merge până la sfârşit" (libertate care va fi încălcată curând, atunci când se va interzice căsătoria tuturor oamenilor); restricţia va opera deocamdată doar pentru toţi adepţii sectei "Noul Ierusalim", adică "poporul" care se consideră "mireasa de azi" a duhului de la Pucioasa:

"Am scos apă dulce şi am dat la mulţimi şi am spus mulţimilor că Eu am un popor, şi de aceea vin la tine, poporul Meu, şi mereu te rog să fii tare cu Mine şi să fii ca Mine, căci precum căsătoria va merge pe pământ până la sfârşitul de acum, tot aşa cuvântul Meu cel dulce şi cel amar va merge până la sfârşit, până la pragul celor ce sunt nesfârşite. […]Un mire şi o mireasă sunt curaţi câtă vreme sunt miri. Aşa iubire să fie între Mine şi tine, Ierusalime, mireasa Mea de azi, şi să nu doreşti căsătorie, tată, adică pofte, adică idoli, adică voie după voia ta.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 2/15 februarie 1995)