“Dodi” are dreptate.Si eu am practicat yoga si meditatii la secta satanica MISA vreo 5 ani si (dupa ce m-am lasat de vreo 4 ani) cred ca :
ORTODOXIA ESTE SINGURA RELIGIE ADEVARATA .
Si cred ca si budismul ca si celelalte religii pagane (hinduism etc) nu duc omul la mantuire ci intr-o stare de inselare.
O sa dau cateva citate din sfintii parinti.
SFANTUL CUVIOS MUCENIC COSMA ETOLIANUL (1714-1779)-praznuit la 4 august:
“FRATII MEI-DACA AR FI CU PUTINTA SA MA URC LA CER,SI SA STRIG CU GLAS MARE SI SA VESTESC CU GLAS MARE CA NUMAI HRISTOS E FIU SI CUVANT AL LUI DUMNEZEU,SI DUMNEZEU ADEVARAT SI VIATA A TOATE-AS VREA SA O FAC !”
“EU, CRESTINII MEI, MI-AM CHELTUIT VIATA STUDIIND TIMP DE CINCIZECI DE ANI, AM CITIT SI DESPRE PREOTI SI DESPRE NECREDINCIOSI, ŞI DESPRE ATEI SI DESPRE ERETICI, AM CERCETAT
ADANCURILE INTELEPCIUNII. TOATE CREDINTELE SUNT MINCINOASE ,FALSE TOATE SUNT ALE DIAVOLULUI.ACEST LUCRU L-AM INTELES DREPT,ADEVARAT,DUMNEZEIESC,CERESC ,CORECT,DESAVARSIT,ATAT PENTRU MINE INSUMI,CAT SI PNTRU VOI:CA NUMAI CREDINTA CRESTINILOR ORTODOCSI BINE-CINSTITORI ESTE BUNA SI SFANTA,CA SA CREDEM IN EA SI SA NE BOTEZAM IN NUMELE TATALUI SI AL FIULUI SI AL SFANTULUI DUH”
“BUDISMUL, CEL PUTIN IN VERSIUNEA ORIGINALA, SE PREZINTA CA A FI O RELIGIE ATEE, FIINTA DIVINA FIIND UN CONCEPT PE CARE BUDDHA A EVITAT CONSECVENT SA-L CLARIFICE.” (PREOT DAN BADULESCU:”NEW AGE,IMPARATIA RAULUI”)
“Despre inselare”
Sfantul Ignatie Briancianinov
« A CAZUT IN INSELARE MINTEA TA: A GUSTAT DIN FRUCTUL OPRIT DE DUMNEZEU. FRUCTUL A PARUT MINUNAT PRIVIRII ISCODITOARE SI NESOCOTITE; MINUNAT A PARUT EL CELUI NESTIUTOR, NEINCERCAT SI LESNE CREZATOR; SFATUL CEL CU GAND RAU, SFATUL VICLEAN INDEMNAND LA GUSTARE; GUSTAREA FRUCTULUI A ADUS MOARTEA ASUPRA CELUI CE A GUSTAT. AMARACIUNEA MANCARII OTRAVITE FIERBE, INCA, PE BUZELE TALE; LAUNTRUL TAU SE SFASIE DIN PRICINA OTRAVII CARE LUCREAZA IN EL. TULBURAREA, NEDUMERIREA, INTUNECAREA, NECREDINTA CUPRIND SUFLETUL TAU. ISTOVIT, RAVASIT DE PACAT, TE UITI "INDARAT", DUPA CE, MAI INAINTE, ERAI "INDREPTAT SPRE IMPARATIA LUI DUMNEZEU" (LC. IX, 62; PLANSUL I).
“Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?
Staretul: INSELAREA ESTE VATAMAREA FIRII OMENESTI PRIN MINCIUNA. INSELAREA ESTE STAREA IN CARE SE AFLA TOTI OAMENII, PANA LA UNUL, STARE NASCUTA DIN CADEREA PROTOPARINTILOR NOSTRI. CU TOTII SUNTEM IN INSELARE .CONSTINTA ACESTUI FAPT ESTE CEA MAI DE NADEJDE PAVAZA IMPOTRIVA INSELARII. CEA MAI MARE INSELARE ESTE A TE CREDE LIBER DE INSELARE. CU TOTII SUNTEM INSELATI, CU TOTII SUNTEM AMAGITI, CU TOTII NE AFLAM INTR-O STARE MINCINOASA, AVAND NEVOIE SA FIM SLOBOZITI DE CATRE ADEVAR; IAR ADEVARUL ESTE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (IOAN 8, L4-32). SA NE FACEM AI ACESTUI ADEVAR PRIN CREDINTA IN EL; SA STRIGAM PRIN RUGACIUNE CATRE ACEST ADEVAR - SI EL NE VA SCOATE DIN PRAPASTIA AMAGIRII DE SINE SI A AMAGIRII DE CATRE DEMONI. JALNICA ESTE STAREA NOASTRA. EA ESTE TEMNITA DIN CARE NE RUGAM SA FIE SCOS SUFLETUL NOSTRU, "CA SA SE MARTURISEASCA NUMELUI" DOMNULUI. (PS. L4L, L0). EA ESTE ACEL PAMANT INTUNECAT IN CARE A FOST SURPATA VIATA NOASTRA DE CATRE VRAJMASUL CARE NE PIZMUIESTE SI NE PRIGONESTE (PS. L42, 3). Ea este cugetarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsita intreaga lume, care nu-si recunoaste boala, numind-o sus si tare sanatate infloritoare. Ea este "trupul si sangele", care "nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu" ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este "Invierea si Viata" (Ioan ll, 25). Astfel este starea noastra. Privelistea ei este o noua pricina de plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. "Domnul nostru Iisus Hristos", spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, "de aceea S-a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare" (Inceputui Cuvantului al 3-lea).
Ucenicul: Aceasta lamurire nu este destul de lesnicioasa pentru intelegerea mea: am nevoie de o lamurire mai simpla, mai apropiata de priceperea mea.
Staretul: Drept mijloc de pierzanie a neamului omenesc a fost intrebuintata de catre ingerul cazut, minciuna (Fac. 3, l3). Din aceasta pricina, Domnul l-a numit pe diavol "mincinos, tatal minciunii si ucigas de oameni dintru inceput" (Ioan 8, 44). Domnul a unit strans notiunea de minciuna cu cea de ucidere de oameni, intrucat cea din urma este urmarea nemijlocita a celei dintai. Cuvantul "dintru inceput" arata faptul ca minciuna a slujit diavolului, chiar de la inceput, ca arma pentru uciderea de oameni, si ii slujeste in chip statornic ca arma pentru uciderea de oameni, spre pierzarea oamenilor. Inceputul rautatilor este gandul mincinos. Izvorul amagirii de sine si al amagirii demonice este gandul mincinos !. Prin mijlocirea minciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte vesnica chiar in radacina ei - protoparintii ! Protoparintii nostri "s-au amagit", adica au recunoscut minciuna drept adevar si, primind minciuna ascunsa sub chipul adevarului, s-au vatamat pe sine, fara putinta de tamaduire, cu pacatul aducator de moarte, lucru marturisit si de stramoasa noastra. "Sarpele m-a amagit", a zis ea, "si am mancat" (Fac. 3, l3). De atunci, firea noastra patrunsa de otrava raului tinde "cu voie si fara voie" spre raul care se infatiseaza vointei pervertite, intelegerii schimonosite, simtirii pervertite a inimii, in chipul binelui si al desfatarii. "Cu voie" pentru ca in noi mai este inca o ramasita de libertate si de alegere intre bine si rau. "Fara voie" - pentru ca aceasta ramasita de libertate nu lucreaza ca o libertate deplina; ea lucreaza sub inriurirea de neinlaturat a stricaciunii facute de pacat. Ne-am nascut asa; si nu putem sa nu fim asa; si de aceea ne gasim cu totii, pana la unul, in stare de amagire de sine si de inselare demonica. Din acest fel de a privi starea oamenilor in legatura cu binele si raul, starea in care se afla, in mod obligat, fiecare om, reiese urmatoarea definitie a inselarii, care o lamureste in chip cu totul multumitor: INSELAREA ESTE INSUSIREA DE CATRE OAMENI A MINCIUNII LUATE DE EI DREPT ADEVAR. INSELAREA LUCREAZA MAI INTAI ASUPRA FELULUI DE A GANDI; DUPA CE A FOST PRIMITA SI A CORUPT FELUL DE A GANDI, EA NU INTARZIE SA SE IMPARTASEASCA INIMII, CORUPAND SIMTIRILE INIMII; LUAND STAPANIRE ASUPRA FIINTEI OMULUI, EA SE REVARSA IN TOATA ACTIVITATEA LUI, OTRAVINDU-I SI TRUPUL CA PE UNUL CARE A FOST LEGAT IN CHIP NEDESPARTIT CU SUFLETUL DE CATRE ZIDITOR. STAREA DE INSELARE ESTE STAREA DE PIERZANIE SAU DE MOARTE VESNICA. »
“CEL NECREDINCIOS INVATATURII LUI HRISTOS, CARE URMEAZA PROPRIEI SALE VOI SI INTELEGERI, SE SUPUNE VRAJ- MASULUI, SI TRECE DIN STAREA DE AMAGIRE DE SINE IN STAREA DE AMAGIRE DEMONICA, ISI PIERDE SI RAMASITA DE LIBERTATE PE CARE O AVEA, AJUNGE LA O SUPUNERE DEPLINA FATA DE DIAVOL. STAREA OAMENILOR AFLATI IN INSELARE DEMONICA E FOARTE FELURITA, POTRIVIT CU PATIMA DE CARE A FOST OMUL AMAGIT SI INROBIT SI POTRIVIT CU MASURA IN CARE OMUL A FOST INROBIT DE PATIMA. TOTI, INSA, CARE AU CAZUT IN INSELARE DEMONICA, ADICA AU INTRAT, PRIN DEZ- VOLTAREA AMAGIRII DE SINE, IN COMUNIUNE CU DIAVOLUL SI IN ROBIE FATA DE EL, SE AFLA IN INSELARE, SUNT TEMPLE SI UNELTE ALE DEMONILOR, JERTFE SORTITE MORTII VESNICE, PETRECERII IN INCHISORILE IADULUI. »
UN EXEMPLU DE INSELARE DEMONICA :
“…Vrednic de luare aminte in viata Preacuviosului Isaachie, traitor in aceleasi vremuri cu Preacuviosii Antonie si Teodosie, este faptul ca el s-a zavorat de voia lui. El se nevoia trupeste cu mare asprime; nazuinta spre o nevointa inca si mai aspra i-a insuflat gandul de a se zavora intr-una din cele mai stramte pesteri ale manastirii Pecerska din Kiev. Se hranea cu prescura si bea numai apa, iar aceasta hrana saracacioasa o primea din doua in doua zile. Nevoindu-se trupeste cu atata asprime si neavand destula cercare in ce priveste nevointa si lupta duhovniceasca, era cu neputinta sa nu puna pret pe nevointa in sine. Indeobste, ispita cu care il bantuiesc demonii pe nevoitor se intemeiaza pe starea lui launtrica. "Daca omul insusi, spune Preacuviosul Macarie Egipteanul, "nu da pricina satanei sa-1 supuna inrauririi, satana, nu poate nicicum sa puna stapanire pe el cu de-a sila " (Cuvantul 4, cap. 2).
Demonii i s-au infatisat lui Isachie in chip de ingeri de lumina; unul dintre ei era mai stralucitor decat ceilalti; demonii 1-au numit pe acesta Hristos si au cerut nevoitorului sa se inchine lui. Prin inchinarea cuvenita numai lui Dumnezeu si pe care a dat-o, insa, diavolului, nevoitorul s-a supus demonilor, care 1-au muncit prin saltarea silita a trupului (dantuire) pana ce 1-au lasat pe jumatate mort. Preacuviosul Antonie, care-i slujea zavoratului, a venit la el cu hrana obisnuita; insa, vazand ca zavoratul nu scoate nici un cuvant si intelegand ca s-a intamplat cu el ceva aparte, a spart, cu ajutorul altor monahi, intrarea, care era inchisa cu totul, intrand in pestera lui Isaachie. L-au scos pe acesta afara ca pe un mort si 1-au pus inaintea pesterii; bagand, insa, de seama ca mai traieste inca, 1-au asezat in chilie pe pat. Preacuviosii Antonie si Teodosie il ingrijeau cu randul. Din pricina ispitei, Isaachie ramasese slabanogit cu mintea si cu trupul: nu putea sa stea in picioare, nici sa sada, nici sa se intoarca de pe o parte pe cealalta, fiind intins; vreme de doi ani a zacut nemiscat, mut si surd. In al treilea an a inceput sa vorbeasca si a cerut sa fie ridicat si pus in picioare. A inceput, apoi, sa umble ca un copil mic, insa nu a aratat nici un fel de dorinta sau gand sa mearga la biserica; acolo 1-au dus abia-abia si numai cu sila; incetul cu incetul, a inceput sa stea in biserica lui Dumnezeu. Mai apoi, a inceput sa mearga si la trapeza, si s-a deprins putin cate putin, sa manance: in cei doi ani cat zacuse in nemiscare, nu pusese in gura nici paine, nici apa. In cele din urma, s-a liberat cu desavarsire de infricosata si uimitoarea pecete pe care o lasase asupra lui aratarea si lucrarea demonilor. Dar pana la sfarsitul vietii sale, Preacuviosul Isaachie a atins o inalta masura a sfinteniei.
Preacuviosul Nichita era mai tanar decat Preacuviosul Isaachie, insa a trait in aceleasi vremuri ca acesta. Manat de ravna, el a cerut egumenului sa-1 blagosloveasca la nevointa zavorarii. Egumenul - pe atunci era egumen Preacuviosul Nikon - 1-a oprit, spunandu-i: "Fiul meu ! Nu-ti este de folos tie, om tanar, sa petreci in nelucrare. Mai bine sa traiesti cu fratii: slujindu-le, nu te vei lipsi de plata ta. Insuti stii cum a fost inselat de diavol Isaachie, pe cand era zavorat: ar fi pierit, daca un har neobisnuit al lui Dumnezeu nu 1-ar fi mantuit, pentru rugaciunile Preacuviosilor Parintilor nostri, Antonie si Teodosie". Nichita a raspuns: "Eu nu ma voi lasa nicicum amagit de unele ca acestea, ci voiesc sa stau cu tarie impotriva mestesugirilor demonilor si sa-1 rog pe Iubitorul de oameni Dumnezeu ca sa ma invredniceasca de darul facerii de minuni ca pe Isaachie zavoratul, care savarseste pana acum multe minuni". Egumenul a zis iarasi: "Dorinta ta iti este mai presus de putere; ia seama, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi. Eu iti poruncesc, dimpotriva, sa slujesti obstii, si vei primi cununa de la Dumnezeu pentru ascultarea ta". Nichita, atras de o puternica ravna catre viata de zavorat, nu a vrut nicicum sa ia aminte la spusele egumenului. El si-a implinit gandul: s-a inchis pe sine in zavorare, petrecand acolo si rugandu-se fara a iesi nicaieri. Dupa o anumita vreme, a auzit o data, la vremea rugaciunii, un glas care se ruga impreuna cu el si a simtit o buna mireasma neobisnuita. Amagindu-se, si-a spus in sinea sa: "Daca acesta n-ar fi fost inger, nu s-ar fi rugat impreuna cu mine si nu s-ar fi simtit buna mireasma a Sfantului Duh". Dupa aceea, Nichita a inceput sa se roage cu osardie, zicand: "Doamne, arata-Te mie in chip intelegator, ca sa te vad pe Tine". Atunci s-a facut catre el glas: "Esti tanar ! Nu ma voi arata tie, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi". Zavoratul a raspuns cu lacrimi: "Doamne ! Nu voi cadea nicicum in inselare, caci egumenul m-a invatat sa nu iau aminte la inselarea draceasca, ci voi face tot ce-mi poruncesti". Atunci, sarpele pierzator de suflete, luand putere asupra lui, a zis: "Nu este cu putinta omului sa ma vada, aflandu-se in trup; ci, iata ! trimit pe ingerul meu, ca sa petreaca impreuna cu tine: implineste voia lui". Spunand acestea, a stat inaintea zavoratului un demon in chip de inger. Nichita a cazut la picioarele lui, inchinandu-se ca unui inger. Dracul a spus: "De acuma nu te mai ruga, ci apuca-te de citit carti: prin acestea, vei intra intr-o necontenita impreuna-vorbire cu Dumnezeu si vei primi puterea de a da cuvant folositor de suflet, celor ce vin la tine, iar eu il voi ruga neincetat pe Ziditorul tuturor pentru mantuirea ta". Zavoratul, increzandu-se in aceste vorbe, s-a amagit si mai mult: a incetat sa se mai roage, se indeletnicea cu cititul, il vedea pe demon rugandu-se neincetat si se bucura socotind ca un inger se roaga pentru el. Mai apoi, a inceput sa stea de vorba mult despre Scriptura cu cei ce veneau la el si sa propavaduiasca asemenea zavoratului din Palestina. Slava lui s-a raspandit printre oamenii lumesti si chiar la curtea marelui cneaz. De fapt, el nu proorocea, ci le spunea celor ce veneau la el, incunostiintat fiind de catre
demonul ce vietuia cu el, unde erau puse lucrurile furate si cele ce se petreceau in locuri departate. Astfel, 1-a instiintat pe marele cneaz Iviaslav, despre uciderea lui Goleb, cneazul de Novgorod, sfatuindu-1 a-1 trimite in Novgorod pe fiul sau, ca sa fie cneaz. Acest lucru a fost deajuns pentru mireni ca sa-1 tina de prooroc pe zavorat. Este vrednic de luareaminte faptul ca mirenii si chiar monahii lipsiti de dreapta socoteala duhovniceasca sunt aproape totdeauna atrasi de amagitori, fatarnici si oameni care se gasesc in inselare draceasca, recunoscandu-i de sfinti si harismatici. Nimeni nu se putea masura cu Nichita in cunoasterea Vechiului Testament; insa nu suferea Noul Testament si niciodata nu se folosea in cuvintele sale de Evanghelie si de Epistolele Apostolice, nici nu ingaduia cuiva dintre cei care-1 cercetau sa-i pomeneasca vreun rand din Noul Testament. Din pricina acestei orientari ciudate a invataturii lui, parintii manastirii Pecerska din Kiev au priceput ca este inselat de demon. Pe atunci, in manastire se aflau multi ~monahi sfinti, impodobiti cu daruri harice. Cu rugaciunile lor, ei 1-au gonit pe diavol de la Nichita; Nichita a incetat sa-1 mai vada. Parintii 1-au scos pe Nichita din zavorare si i-au cerut sa le spuna ceva din Vechiul Testament; dar el s-a jurat ca niciodata n-a citit acele carti, pe care mai inainte le stia pe dinafara. S-a aratat ca uitase sa si citeasca din pricina urmarilor inselarii dracesti, si abia 1-au deprins iar, cu mare osteneala, sa citeasca, Adus in sine prin rugaciunile Sfintilor Parinti, el si-a cunoscut si si-a marturisit pacatul, a plans pentru el cu lacrimi amare, a atins o masura inalta a sfinteniei si darul facerii de minuni prin vietuirea smerita in mijlocul obstei. In cele din urma, Sfantul Nichita a fost hirotonit episcop de Novgorod. »
|