Sfântului Vasile cel Mare, vorbind despre lumină, remarcă, pe lângă frumusețea ei, și o utilitate, fapt ce declară justă și cea de-a doua formă a versetului 4, „este bună lumina“: „Judecata lui Dumnezeu despre frumusețea luminii n-a privit numai aspectul ei plăcut pe care îl dă ochilor, ci a avut în vedere și folosul ei de mai târziu. Că nu erau încă ochi care să judece lumina“. Fiind bună, pentru a o feri de coruptibilitate, Dumnezeu desparte lumina de întuneric. Dacă prin lumină se-nțelege prezența lui Dumnezeu în creația sa, întunericul capătă înțelesul de absență sau negație a Sa. Fără lumină, natura este rece, pustie, întunecoasă și nevizibilă.
|