[mariamargareta]

294. Pucioşii propovăduiesc învăţăturile mincinoase denunţate de Apostolul Pavel în Epistola Întâia către Timotei (partea a II-a: oprirea de la căsătorie) (IX)

Intenţia ascunsă a Mihaelei de a generaliza oprirea de la căsătorie şi stoparea naşterilor naturale este resimţită şi de "omul din lume", care reacţionează cu fermitate, denunţând intenţiile "poporului" pucios de a-şi impune cu forţa propriile precepte eretice. Leliţa Mihaela inventează teoria că a existat în rai o intenţie neîmplinită a lui Dumnezeu de a lăsa rânduiala ca oamenii să se înmulţească nu prin naştere, ci prin scamatorie de cuvânt, omul reproducându-se "prin cuvânt de om", şi imitând astfel actul creaţiei lumii prin Cuvânt de către Dumnezeu:

Se bate lumea cu tine, poporul Meu, şi se teme să nu o molipseşti de curăţenie şi de feciorie, se teme că opreşti căsătoriile şi naşterea cea de la om, că lumea nu ştie ce vreau Eu să aduc prin tine pe pământ. Eu prin tine aduc cerul pe pământ, şi omul se teme de cer, că omul vrea să rămână cu poftă până în veac, până la venirea Mea. E vreme de pregătire mare, tată, şi omul nu ia aminte prin tine, şi se uită omul la trup şi nu la cer ca să vin după cum este scris. Dar Eu îi spun prin tine omului că nu aşa am voit să-l fac Eu pe om când am spus "Creşteţi şi vă înmulţiţi". Eu am vrut să înmulţesc pe om din cuvânt, dar omul n-a vrut, şi a zis să se înmulţească prin poftă, prin trup, prin om, nu prin Dumnezeu. De aceea am lăsat botezul în numele Meu, ca să-l înfiez pe om prin botez, căci omul din păcate omeneşti se naşte.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 5/18 iunie 1995)

Leliţa Mihaela se disculpă de acuzaţia ce i se aduce că opreşte căsătoriile, pretinzând că sunt două feluri de căsătorii: căsătorie pentru Dumnezeu (care nu se opreşte, ci merge înainte) şi căsătorie pentru om (care se opreşte, pentru că "a ajuns lege a desfrâului şi a adulterului pe pământ"). Monologul Mihaelei este pur retoric. Ea se întreabă în mod repetat (şi întreabă, totodată) "Ce înseamnă căsătorie?" , dar nu dă şi un răspuns la această întrebare. În schimb, tâlmăceşte ce este căsătoria pentru om şi ce este căsătoria pentru Dumnezeu: naştere de fii ai oamenilor, şi respectiv naştere de fii ai lui Dumnezeu. Mihaela propune o lume absurdă şi imposibilă, în care nu se mai nasc deloc fii trupeşti, ci numai fii duhovniceşti. Ea ignoră deliberat că nu ar fi existat pe pământ nici o naştere de fiu duhovnicesc (fiu al lui Dumnezeu), dacă n-ar fi existat în prealabil o naştere de fiu trupesc (fiu al omului). Pentru că întâi se naşte fiul omului, apoi, prin botez, are loc naşterea din nou a lui şi devenirea lui ca fiu al lui Dumnezeu. Însuşi Fiul lui Dumnezeu a trecut prin aceste experienţa, a naşterii şi a botezului, ca să ne arate şi nouă calea. De altfel, toţi adepţii pucioşi au trecut mai întâi prin experienţa naşterii trupeşti şi apoi, prin taina Botezului, prin experienţa naşterii duhovniceşti. Dar ei au uitat această experienţă a botezului şi în ce Biserică s-au botezat, sau se prefac doar că au uitat-o. De aceea afirmă cu seninătate că această biserică nu mai este a lor, căci ei şi-au zidit o altă biserică, Biserica "Noul Ierusalim", o biserică în care nu se botează nimeni pentru că în ea nici nu se cunună nimeni:

"O, omule al bisericii, zici că fiii cuvântului Meu sunt mincinoşii despre care scrie în Scripturi că vor fi şi vor opri căsătoriile şi folosirea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să se ia cu mulţumire. Dar de ce zici tu aşa? De ce nu te uiţi bine care sunt cei ce seamănă cu această Scriptură? Cine este cel ce opreşte căsătoriile? Ce înseamnă căsătorie? Oare, tu eşti cel ce împlineşti legea căsătoriei de-l pui pe om să se căsătorească şi apoi să-l faci preot slujitor pentru cele sfinte ale Mele şi să-l pui păstor peste oameni? Ce înseamnă căsătorie? Oare, legea căsătoriei este pentru ca omul să se supună poftei trupului aşa cum este astăzi căsătoria care a ajuns lege a desfrâului şi a adulterului pe pământ? Oare, prin legea căsătoriei puteţi să-L înşelaţi pe Dumnezeu, Care a spus: "Fiţi sfinţi, precum Eu sunt sfânt."? Oare, toţi oamenii sfinţi care au lăsat familii şi pe femeile lor şi s-au dat legii sfinţeniei au oprit ei căsătoriile? Şi dacă nu le-au oprit, de ce ziceţi voi că fiii cuvântului Meu opresc căsătoriile? [...] Dar ce înseamnă căsătoria pentru om? Dar ce înseamnă căsătoria pentru Dumnezeu? Căsătoria pentru om e una, şi căsătoria pentru Dumnezeu e alta. Pentru om, căsătoria este naştere de fii ai oamenilor, iar pentru Dumnezeu este naştere de fii ai lui Dumnezeu. [...] Ba mai mult vă spun vouă: cel ce opreşte azi căsătoria, este acela care calcă peste legea ei. Şi cine nu calcă azi peste această lege? Nici un om nu mai este curat în căsătoria lui. Nici măcar preoţii n-au voit să nu calce peste legea căsătoriei lor. Ba, mai mult, prin căsătoria lor calcă legea lui Dumnezeu, legea sfinţeniei unui slujitor al cerului. Şi iată că biserica ta, omule al bisericii, nu este biserica Mea, ci este a ta; nu este turma Mea, ci este a ta, că dacă ar fi a Mea, ar face voia Mea, nu a ta. Eu nu i-am despărţit pe cei căsătoriţi, dar i-am unit pe amândoi cu Mine, i-am făcut un trup cu Mine pe cei doi, şi le-am spus să nu fie despărţiţi de Trupul şi Sângele Meu, căci scris este: "Cine nu mănâncă şi nu bea Trupul şi Sângele Meu, nu are viaţă în el".” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 5/18 mai 1997)