Citat:
Īn prealabil postat de Karine
1)
Am vazut ca de multe ori, cei ce se considera altruisti, cei ce se "sacrifica' pt altii din dragoste din punctul lor de vedere, o fac pt ca ei insisi se simt mai bine stiind ca si-au "agonosit" o fapta buna. este o doza mare de egoist in lucrarile altruiste!
|
Se spune ca cel mai mare altruist este de fapt cel mai mare egoist.Facand fapte altruiste, isi alimenteaza orgoliul,se simte bine EL insusi,de aceea si face fapte altruiste,sa se simte superior altora,etc..
Deci este un act/gest care pleca din ratiune, NU DIN SUFLET/INIMA....deci nu este iubire...
Citat:
Īn prealabil postat de Karine
1)
2) Si care ar fi dovada iubirii? Uneori, chiar faptele facute din ceea ce eu inteleg ca dragoste pot sa nu "convina" primitorului. Cred ca e nevoie de multa, multa intelepcinue in facerea faptelor! Daca intentia mea a fost buna si din dragoste dar primitorul se raneste cu fapta mea, mai e primita de Dzeu???
|
Atentie! Tot ce se naste din suflet ,din inima, in scopul de a face bine,
DEZINTERESAT,actiunea de a ajuta,
FARA SA ASTEPTI IN SCHIMB sa vezi vreo reactie(multumire, sau mai rau: returnarea serviciului/bunului sub alta forma de la cel care a primit sau de la Dumnezeu)este IUBIRE. Iubirea este un act neconditionat.Se naste spontan,firesc, mai presus de ratiunea noastra,fiind pe alta directie,cea a sufletului.Atunci cand se exprima iubirea, sub orice forma de manifestare, SE VOR SIMTI ROADELE ei.Deci nu exista ca cel care primeste e ofensat...Daca e ofensat sau se raneste, NU E UN GEST DE IUBIRE, ci se ascunde o alta motivatie in spatele lui(uneori atat de bine,incat nici cel care ofera nu realizeaza)! Iubirea nu doare,nu raneste ci inalta si vindeca rani! Aceasta e iubirea!