Psalmul 129
Din adâncuri am strigat
Către Tine, Doamne!
Sufletul s-a-nfiorat,
Dându-Ți glas în taină...
Pleacă-Ți mila și m-auzi,
Cu urechea, Doamne;
De rugă să nu Te-ascunzi,
Când vin înspre Tine!
De Te uiți doar la păcat,
Cine nu greșește?
Doamne, Tu ești îndurat,
Mila-Ți prisosește.
Eu aștept cuvântul Tău,
Dar spre al meu suflet,
Pentru Sfânt Numele Tău,
Aripă și zâmbet.
Sufletul în Dumnezeu
Mult nădăjduiește.
De cu zori sperat-am eu,
Până noaptea crește.
Zorii zilei să-i închini,
Rugii, Israele;
El de milă este plin,
Ne scapă de rele.
Din orice păcat adânc
Poate să ne scoată.
Înspre mila Lui m-avânt,
S-ajung fără pată.
|