[delia31]

În prealabil postat de Scotsman

Pentru domnul Mihnea Dragomir.Stiu ca aveti simtul umorului.

Un tip se angajeza intr-o multinationala.Undeva in timpul vietii sale multinationala se rupe-n doua din diferite motive ce tin de control absolut.Cert este ca el ramine in bucata de de companie unde CEO-ul are o pozitie extrem de autoritara .Pe parcursul activitatii sale observa ca CEO ori aduce imbunatatiri manualului ce contine Regulamentul intern ori il schimba de la sine putere in practica.Cere explicatii si se trezeste ca manualul este obligatoriu asa cum este e explicat de CEO.Omul constata ca nu prea era in regula situatia si pleca-n treaba lui.Desi aici ar fi trebuit sa se termine povestea el constata ca CEO-ul s-a decis sa-l haituiasca putin ca sa dea un exemplu si altora bantuiti de acesta idée.Reactioneaza si el la fel de subiectiv si ii transmite CEO-ul lucruri ce nu pot fi relatate.Mai ia si manualul de utilizare cu el si infiinteaza o firma mai mica unde sa il aplice,manualul nefiind adresat unei firme anume ci angajatilor.Ulterior si alti fosti angajati sau noi doritori se uita-n manual si incep si ei sa-si faca firme.Pana atunci doar CEO-ul le putea spune ce si cum sa inteleaga.

Peste ani CEO-ul incepe sa vina cu oferte de intoarcere in firma mama,ca nu mai sunt sanctiuni asa de aspre,ca le va ierta poate insubordonarea.Fostii angajati se uita precum curca-n lemne si se intreaba de ce nu a avut ideea asta de prima data dar intrucat cand esti parlit cu ceva sufli si-n iaurt,decide sa ramina in mica lui firma,in detrimentul unui mare concern multinational.CEO-ul ii spune ca firma lui nu va rezista,ca doar cei mari si puternici rezista dar micutul angajat decide sa-si asume riscul de a merge pana la capat cu mica lui firma.

I se mai spune ca nu va putea intra in randul celor mari decat prin marea companie,dar micutul angajat parca a retinut ca Cel care le-a lasat manualul i-a chemat pe fiecare in parte si nu la gramada.Se mai uita odata-n Manual si constata ca CEO-ul are si el,la randul sau,niste sefi mai mari.Mult mai mari.Atunci decide sa duca problema-n fata Lor cand il vor chema.CEO-ul ii spune ca va avea probleme cu insubordonarea dar micutul angajat se decide sa isi apere cauza cu manualul.In definitiv si CEO-ul va avea de dat explicatii asa ca se prefigureaza o scena interesanta.

De la un punct incolo, toata povestea asta biblico-corporatista, as
transfera-o mai degraba domeniului medical decat managementului firmei.

CEO-ul a deschis initial o firma de dimensiuni cosmice si a avut nevoie de colaboratori pe termen lung (vesnicia) carora sa le dea tot ce are.
Pt. inceput, CEO-ul a creat un partener caruia i-a propus acest parteneriat, neobligandu-l insa la nimic din ce nu vrea si el. Doar i-a propus, nu impus, prima afacere dintr-un lung sir pe care le are CEO-ul in minte.

Intr-una din –hai sa le zicem- „calatoriile de afaceri” prin zona Eden, partenerul-om a intrat in negocieri cu competitorul neloial (sarpele-talhar arhetipal, negociator onctuos de profesie).
Acesta, dupa ce l-a inselat si jefuit, l-a lasat intr-un mare gol launtric si abia viu pe marginea prapastiei create instant in momentul in care omul a acceptat parteneriatul cu el.
Nemaiputand sa treaca peste prapastie, omul a devenit incapabil sa-si continue afacerile initiale si prin asta si-a destabilizat tocmai sensul existential.

CEO-ul S-a sesizat, a venit El la locul negocierilor, i-a reamintit mustrator omului ca a incalcat termenii contractului si ca are de suportat efectele nerespectarii lui. Despre acestea fusese avertizat din timp.

Cu toate acestea, CEO-ul, empatic de felul Lui, a hotarat sa-i arate El Insusi partenerului-om cum trebuie negociate chestiunile existentiale. S-a pus efectiv in pielea lui. I-a aratat detaliat ce si cum trebuie sa faca, urmand ca dupa ce se intremeaza, sa-si continue planul inceput in Eden.

Ba mai mult, stiind CEO-ul cum e sa fii in pielea unui partener neexperimentat si deci vulnerabil, a hotarat ca recuperarea lui sa se faca printr-un tratament complex pe care l-a „patentat” pe El Insusi dupa ce si-a asumat firea vulnerabila si usor de destabilizat a partenerului.
S-a facut adica simultan si Doctor si pacient, si Cel ce vindeca si cel ce primeste vindecarea.

Dupa ce operatia a reusit, a intemeiat un „Spital”, unde orice urmas vulnerabil din cauza bolii ontologice cu care s-a nascut, sa se poata recupera pt. a putea avea apoi un parteneriat cu CEO-ul.

A lasat deci un Spital, pe El Insusi atat pe post de Medic cat si de medicament ontologic, a lasat si prospectul acestui tratament ontologic complex, plus asistenti in toate sectiile care sa administreze corect medicamentele ontologice.

Din prospectul medicamentului se poate afla concret gravitatea bolii ontologice numita „hiatus existential imposibil de depasit de unul singur”, tot din prospect se mai poate afla in ce consta tratamentul, dieta, igiena existentiala, ce efecte are nerespectarea lui, in ce consta consultul periodic, cum se poate agrava boala in caz de negocieri dubioase cu competitorul neloial etc.

Pe langa prospectul asta de o importanta majora, mai exista si studiile de specialitate ale unor fost bonavi vindecati cu succes de aceasta boala numita „hiatus existential”.

Ei confirma ca tratamentul cu tot ce presupune si mai ales medicamentul ontologic si-a facut pe deplin efectul si ca prapastia intre ei si CEO s-a anulat.

Tot in prospect, se spune ca vor exista companii farmaceutice ilegale care vor oferi surogate fara licenta la tratament, amagindu-i pe bolnavi ca ceea ce vindeca e de fapt autosugestia.
Adica doar credinta ca ce a spus Medicul in prospect vindeca si deci nu mai e nevoie de medicamentul principal.
E amagirea de a crede ca te poti vindeca singur de o boala ontologica atat de grava.

Ceea ce s-a si intamplat si se mai intampla:
Unii pacienti nu prea au la inima personalul spitalului (vazandu-i mai bolnavi decat ei) si au hotarat sa se externeze din Spital pe motiv ca au si ei o copie a prospectului si se pot vindeca si la domiciliu sau in garajul improvizat din spatele blocului. (prin autosugestie prin metoda Solo-Prospectus).

Ceea ce nu e de neglijat e ca doar in Spital (indiferent de personalul medical) exista toata logistica necesara si doar acolo se poate urma intreaga procedura.
Fara medicamentul principal (Insusi Trupul Real al Medicului) care nu se poate cumpara de la nici o farmacie din afara spitalului si nu poate fi administrat decat de asistentii special lasati pt. asta, vindecarea e incompleta.
E cel mult o ameliorare, o micsorare a hiatusului. Fara revenirea la starea initiala, partenerul-om nu poate relua „afacerile” intrerupte cu CEO-ul sau.

Stiind ca boala se numeste „hiatus=moarte=despartire ontologica a partenerilor” iar medicamentul se numeste „Viata=unire cu Hristos”, intrebarea ar fi: cum s-a ajuns ca prospectul sa fie mai important decat medicamentul?
Si cum se poate ca tratamentul sa-si faca efectul pe dinlauntru daca nu luam tocmai medicamentul de baza, ci doar studiem la nesfarsit prospectul si pe ici pe colo mai dregem una, alta?
Mai ales ca Medicul a si zis clar: „de nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea Viata in voi”. (in sens teologic, nu biologic).

acuma ce sa faca "orfanii hartuiti"? Pana se impaca "mama si tata", ce-i de facut? Dar cei care nu mai vor nici cu mama, nici cu tata?

scuze pt. postarea kilometrica, Scot. Am incercat un rezumat al "prospectului" pe care am subliniat cu rosu ce mi se pare mie esential.