[AdrianAamz]

As ruga, daca se poate, sa nu se adreseze interpelari la vocativ de genul "(mai) sectarule, ratacitule" etc.

Mie mi s-a parut ca postarile lui tricesimusquintus sunt formulate intr-un limbaj civilizat, fara adresari la vocativ si evitand ironizarea sau "intzeparea".

Viziunea mea este ca acest forum trebuie sa fie unul de informare, iar nu de duel grosier.

De exemplu, nu i-a raspuns nimeni la intrebarea pertinenta: daca si cum se studiaza Scriptura in Biserica ortodoxa.

Din ce stiu eu, din Scriptura se citeste la orice slujba, iar preotii trebuie sa explice ceea ce s-a citit, si pe deasupra sa indemne pe credinciosi la citirea Scripturii.

Acum m-am apucat sa caut referinte despre studiul Scripturii la Parintii Bisericii (ma refer la cei care sunt in calendar).
Deja la unul din ei, foarte apreciat in Ortodoxie, considerat ca normativ in Ortodoxie, am gasit ceva cutremurator si care trebuie sa puna nu doar pe ganduri, ci si in miscare pe credinciosi.
E e vorba de Ioan Gura de Aur (cca. 350-407), care zice cam asa: orice ocupatie cu care se indeletniceste omul pentru a-si asigura traiul, a-si intretine viata, necesita anumite unelte: fierarul cu ale lui, tamplarul cu ale lui, cizmarul cu ale lui, plugarul cu ale lui, etc. Si ca fiecare om face totul, orice sacrificiu, ca sa isi procure uneltele trebuincioase intretinerii vietii lui.
Dar cu atat mai mult noi, crestinii, care vrem sa practicam "meseria" mantuirii, si vrem sa ne asiguram nu doar viata de zi cu zi, ci viata cea vesnica in imparatia lui Dumnezeu, avem nevoie de unealta: Sf. Scriptura, si trebuie sa facem totul pentru a o procura si a o citi.

Deci, aceasta este norma ortodoxa fata de Scriptura in Biserica si in viata credinciosilor.

Si ganditi-va ca in sec. 4 o Biblie era foarte scumpa, pentru ca se scria numai de mana, iar suportul (pergament, de obicei) si cerneala erau scumpe, caci necesitau tehnologii complicate, si se fabricau tot "de mana".
Si mai erau si rare Bibliile atunci, din aceleasi motive tehnice si financiare.

In plus, foarte putini oameni stiau sa citeasca. Deci, Ioan Gura de Aur indemna astfel si la alfabetizarea credinciosilor.
In acset context, un rol covarsitor a revenit clerului crestin, care trebuia sa fie educat corespunzator pentru a putea aduce cuvantul Scripturii la cei nestiutori de carte.