Citat:
În prealabil postat de anna21
Raspunsul copilului nu este intamplator.
Este modalitatea lui de raportare la lume, pe care eu in intretin voit.
De exemplu, de cate ori pierde timpul, are pretentii nejsutificate etc.. ii pun aceasta intrebare "de ce crezi tu ca traiesti?".
Iar raspunsul (cel de mai sus) il pune pe ganduri, il face sa-si analizeze singur (in sinea lui) comportamentul etc..
Este o intrebare pe care i-o pun relativ des copilului meu, ca sa invete de mic ca nu traieste intamplator sau cum vrea el, ci din moment ce a fost adus la viata, are si un scop pentru care exista.
|
E foarte bine sa-l indrumi sa gandeasca pana la capacitate maxima, fara a-l forta totusi. E tot ceea ce un parinte ar trebui sa-l invete pe copil. Cand copilul invata sa gandeasca singur, cultura o acumuleaza apoi foarte usor si corect. Va trece prin scoala cu foarte mare usurinta si va sti sa caute si sa faca cele mai bune alegeri in viata. Intelectul (ratiunea) impinsa la maxim duce la sfintenie, atunci cand directia cautarilor este Dumnezeu.