Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Dacă această învățătură vine de la Dumnezeu, cum ar putea fi adevărată doar "în mare" și cum ar putea să aibă greșeli ? Învățătura ortodoxă susține că Sf Petru a fost și a murit la Roma. Tot ea susține că Evangheliile revelate sunt cele patru. Sf. Tradiție și Sf. Scriptură sunt fundamentale pentru învățătura ortodoxă. Ca bun ortodox, nu puteți ține drept adevărată numai o parte din această doctrină, nu puteți susține "ortodoxia are dreptate în problema A, dar greșește în problema B". Copilului i se mai admite să aleagă stafidele din tort, dar adultul este chemat să asculte, în spirit de submisiune, de maica sa, Biserica.
|
Dar de ce ar fi adevărată în totalitate? Aceasta e o prejudecată omenească. Așa cum Dumnezeu nu a venit în toată Slava Sa ci în chip de Om umil, la fel nu lucrează conform concepției omenești de perfecțiune ci disimulat, lăsând diverse tradiții false să se amestece cu adevărul. Dacă ai discuta cu musulmani sau cu protestanți ai vedea exact aceleași convingeri la ei: curanul/biblia e adevărată în întregime pentru că Dumnezeu face lucruri perfecte. Evident, curanul nu e o carte revelată, dar convingerea oamenilor e identică.
Evangheliile sunt într-adevăr revelate și folositoare, dar în sens moral-teologic. Ele nu reprezintă adevărul istoric (se și contrazic între ele foarte mult, multe părți sunt adăugate sau modificate ulterior) și nu sunt scrise de apostolii al căror nume îl poartă ci de alți autori. Valoarea evangheliilor nu e dată de autenticitatea lor ci de ideile în sine.
Și fiindcă veni vorba de evanghelii, doctrina petrină nu se bazează pe o tradiție nescripturistă a Bisericii. Tradiția petrină a plecat pur de la interpretarea fantezist-idolatră a acelui verset din Matei 16. Dacă acel verset nu ar fi existat, doctrina petrină nu ar fi apărut.
Eu zic că adevărata maturitate nu e să înghiți tot tortul ci să vezi dacă nu are ceva stricat în el. Avem concepții complet diferite despre valori, pentru dumneata valoarea este de a asculta orbește de Biserică, pentru mine e să caut adevărul. Poate adevărul se află la altă religie, poate în ateism, noi trebuie să ne conformăm lui, nu să aderăm din inerție la cultura în care ne-am născut. Nu are de ce să ne fie frică de adevăr iar căutarea lui nu e periculoasă.
Semnul celui care stă în adevăr este că el vede deschisă ușa spre o cunoaștere infinită. Semnul celui care se află în minciună e că el crede că a epuizat căutarea, că a găsit tot ce putea fi găsit. Aceasta îl face să nu progreseze.