M-am mai documentat un pic: logodna e considerata ca un angajament de casatorie ulterioara si care, cum spunea dl. Mihnea Dragomir, se facea mai ales in vremuri in care existau numeroase situatii care puteau sa-i tina pe cei doi tineri departe unul de altul.
(de exemplu, locuiau in localitati aflate la o anume departare si pana la nunta trebuiau sa caute o locuinta comuna.).
Logodna mai avea , in astfel de cazuri, utilitatea de a mentine treaza constiinta morala a celor doi, atat timp cat erau departe unul de altul, cat si de a arata posibilior pretendenti sau pretendente ca n-are rost sa bata la o usa deja inchisa. Ca sa spun asa, era un angajament care implica onoarea personala in fatza lui Dumnezeu si a societatii.
Dar aceasta e valabil intr-o vreme in care omul punea onoarea mai presus de satisfacerea placerilor trupesti).
Astazi, logodna pare a fi nimica toata, un moft, o relicva fara valoare. Aceasta se datoreaza degringoladei morale si punerii accentului pe asa-zisul 'liber arbitru" (acela de a pacatui fara jena), in care notiunea de "pacat" e luata in ras si eliminata din constiinta slaba a persoanei umane
Insa acest angajament, al logodnei, este unul foarte serios in fatza lui Dumnezeu.
In BO, daca un candidat la preotie se logodeste cu un timp inainte de cununie, si pana atunci se desparte de logodnica sa (ori, Doamne fereste !, ea moare subit), acea logodna devine impediment la hirotonie. Aproape la fel ca la cei divortati. (Dar totul depinde , pana la urma de episcopul locului.)
|