[vsovivi]

Domnule,

e vorba de doi oameni care desfrânează, deci sunt desfrânaţi, adică un gigolo şi o paraşută. Amândoi ăştia erau speculaţi de peşte şi de satana care îi lucra la ochişori ca să tragă cu ochiulhul şi să lucreze ei din greu la filaj... şi în urma filajului picau în capcană diferiţi fraieri. Apoi fraierii deveneau ca ei, şi pe maideparte urmau lor după chipul şi asemănarea domnilor profesori de drept şi practicau şi ei la bară tot felul de numere şi de poziţii înalte pe scara socială.

Deci ce e de făcut cu ăştia dacă sunt unii care vor să fie creştini?

Simplu:

1. Să se lepede de satana şi de necuratul şi de spurcăciosul şi de gLume şi să se asemene sfinţilor care s-au asemănat Domnului.

2. Dacă nu pot, atunci să-şi ia o femeie şi numai una cu care să facă o căsătorie albă şi să grijească ei de mântuirea lor, căci căsătoria este mai mare decât relaţia şi ea este veşnică şi trebuie să se asemene cu dragostea dintre Mielul Domnului şi femeia Mielului, mireasa care s-a pregătit, deci iată o dragoste curată complet, fără pic de desfrânare, deci ei vor fi ca nişte îngeri pe pământ dar uniţi prin taina căsătoriei, nemafiind ispitiţi de satana ca să se uite după altă femeie sau bărbat căci creştinul are acasă la el pe femeia lui şi ea pe bărbatul ei de care trebuie să fie atrasă.

3. Dacă nu pot ţine o căsătorie albă, imaculată, atunci măcar să se unească în taina căsătoriei creştine şi să se desfrâneze doar în zilele în care nu sunt sărbători sau posturi.

4. Dacă nu pot şi sunt desfrânaţi rău, măcar să se unească în taina căsătoriei şi urmând dragostea să-şi lase trupul propriu stăpânit de partener şi nu de poftele şi patimile proprii, căci dragostea partenerului şi slujirea lui creştină va avea inima bună plină de Duhul cel Bun ca să-l distrugă mult mai puţin prin desfrânare decât cum se distruge el însuşi pe sine prin metodele burdelochiulhulului mincinos şi răutăcios.

5. Dacă nu pot să-şi lase trupul sub stăpânirea iubirii partenerului, atunci să stea cât mai puţin despărţiţi ca nu cumva să-i ispitească satana, dându-le iluzia fericirilor din motivele lipsei metehnelor şi a puterilor necurate dobândite prin post sau mândrie sau alte fachirisme.

6. Dacă nu pot şi sunt biruiţi de desfrânre atunci măcar să nu se smintească unul pe altul făcând scandal pentru pofte ci să caute să nu-şi mintă nevasta şi să nu înşele nici pe altele ci să meargă la bordel sau în baie şi să se roage să fie iertat şi să caute ajutor la Dumnezeu şi la fraţi, ca să se roage pentru el ca să nu mai practice cearta... arta marţială şi joială.

7. Dacă nu poate să se căsătorească din diferite motive, atunci să stea aşa cum stă cu femeia lui că mai bine e să stea aşa decât să hulească pe Dumnezeu nemulţumindu-se de viaţă.

8. Dacă nu poate sta aşa ci mai îi trebuie alte femei, alta decât iubita, deci dacă nu se poate abţine cu niciunchip de la relaţii întâmplătoare şi adulterine atunci să caute să nu mai facă ochi dulci şi să nu mai lucreze la filaj şi să nu mai frecventeze bordeluri şi baruri şi cămine şi şcoli şi nici să nu mai privească reviste şi filme şi nici să-şi închipuie tot felul de fericiri citadelice: ''bucureştii, bucureştii, sodomă şi gomoră tu eştii!''

9. Dacă nu poate şi nici nu vrea cu frumosul, atunci să-şi ia câte fraiere doreşte şi măcar să nu fie ele iubitele sau soţiile altora.

10. Dacă nu poate şi le vrea mereu numai pe alea străine şi pe ale altora, pentru bani sau pentru senzaţii tari atunci să se protejeze cu prezervativ şi măcar să nu le violeze şi nici să le fure banii.

11. Dacă nu-i place prezervativul măcar să aibă certitudinea că nu e bolnav şi să nu violeze şi să nu mai bea şi să nu mai fumeze, nici pe banii altora.

12. Dacă nu poate şi e dornic musai numai de violuri şi beţii şi furturi şi răzbunări, atunci să meragă la mănăstire ca să ceară ritual de exorcizare căci a intrat satana în el şi el l-a crezut că aia e fericirea cu care l-a ispitit satana şi acum iată că e fiul satanei şi-l slujeşte pe satana din dreptul creştinătăţii, sau dacă îi e frică de apa sfinţită şi de lumina credinţei atunci să umble legat la ochi ca orbii pe stradă şi dus de alţii ca o povară şi în cămaşă de forţă, o perioadă, până îi trece pofta şi fierbinţeala certăreaţă, dorul de sine, şi ca să ştie ce anume v-a ajunge mai devreme sau mai târziu, o legumă, sau să se mute în mocirlă la marginea satului că măcar nu se mai înşeală că ar fi frumuşel şi acolo să-şi rabde demonizarea.

13. Dacă nu poate atunci să bea o fiertură, şi dacă prionde putere, atunci să să se lase de viclenie şi jmechereală şi pofta de căpătuială şi să ţină post cu mâncare uscată până nu mai poate de foame şi de sete, iar apoi puţin câte puţin să se întremeze cu puţin vin, încercând omul bun să spună câte un NU hotărât la fiecare ispită ivită din neant, întâmplător în ochiulhul minţii.

14. Să nu mai judece pe nimeni căci cu măsura cu care măsori vei fi măsurat şi cu care judeci vei fi judecat şi cu care socoteşti vei fi socotit deci să se lase de matematică şi politică şi filozofie şi de tot altruismul lăcomiei savante şi ştiinţifice şi speculante că numai îl doare capul şi apoi va desfrâna... ca să se relaxeze.