Adică să nu mai creadă creștinul ca ispitidiotul în mângăierile trupeștii căci alea toate sfârșesc în trup, trufie și o să zici fie, ci să creadă în Dumnezeu și să zici să nu fie!
Și apoi iată că vine toată echipa de tâlchari:
Citat:
Nu știu de astea... ori de astea, ori de astea, ori de astea, nu știu... de astea... spirtiritiste.
...decât vine unda:
Cîntecul papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marțială și joială... firește.)
și... placa stricată, aia cu zmeus:
„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!
Și oricâte p-ape vei arunca din guriță după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”
Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”
Că eu atâta știu... și nu știu... ce mă fac cu tine.
|
„Marto, Marto, pentru multe te îngrijidoliceștii dar un singur lucru trebuiește... oare cine este cea care bine L-a ales?”