[mariamargareta]

294. Pucioşii propovăduiesc învăţăturile mincinoase denunţate de Apostolul Pavel în Epistola Întâia către Timotei (partea a II-a: oprirea de la căsătorie) (XI)

De aici până la desfiinţarea cununiei ca Taină a Bisericii nu mai este decât un pas, pas pe care Mihaela îl face cu hotărâre atunci când afirmă că "omul a pus cununia între tainele Bisericii, şi nu Dumnezeu, căci cununia este o formă de a legaliza desfrânarea omului":

"Amin, amin zic vouă, fiilor care-Mi purtaţi cuvântul către neamurile pământului: Eu n-am zis omului să se însoare. Cununia care a fost pusă de om între tainele bisericii, nu este taină, ci este durere pentru Mine, căci omul îşi dă trupul spre desfrânare prin cununie." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 31 mai/13 iunie 1999)

Nici botezul nu mai este preţuit la valoarea sa, fiind pusă la îndoială puterea lui curăţitoare, deoarece este considerat o consecinţă a legii căsătoriei, prin pruncii care se nasc în păcat, căci căsătoria este pământească, nu cerească:

"O, e grea jalea Mea şi aşteptarea Mea după om! Omul naşte prunci pentru el, şi îi duce la preot şi îi botează, şi apoi stă liniştit şi se crede al lui Dumnezeu, el şi pruncul lui, dar Duhul Meu nu este în om, căci omul este numai trup, numai carne, şi pe dinăuntru, şi pe dinafară, numai poftă trupească cu care voieşte să aibă omul îndreptăţire înaintea Mea şi voieşte să se măsoare cu Mine şi să spună că este al Meu, dar Eu îi spun aşa: Eu M-am răstignit, omule, iar tu te căsătoreşti şi stai acoperit cu legea căsătoriei, care este pământească, nu cerească, fiindcă Eu celor ce Mă ispiteau pentru femeile lor, Eu le-am răspuns pământeşte, şi am luat cuvântul omului cel întâi zidit, care s-a despărţit de Dumnezeu şi s-a alipit cu femeia sa, şi au căzut amândoi din cer, au căzut prin trup, au căzut pe pământ; dar le-am răspuns şi altfel ispititorilor, şi le-am zis: "Sunteţi rătăciţi neînţelegând Scripturile, căci în împărăţia cerurilor nu este însurat şi măritat, şi este viaţă fără de păcat, fără de moarte, viaţă de îngeri este"." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 26 octombrie/8 noiembrie 1999)

Cei căsătoriţi sunt îndemnaţi acum să-şi călugărească viaţa (dar nu cumva în mănăstirile din BOR, ci acasă la ei) iar preoţii care încă mai "trimit pe om la păcat prin căsătorie" :

"Călugăriţi-vă viaţa voi, cei căsătoriţi, căci vai şi iar vai preoţilor care trimit pe om la păcat prin căsătorie, şi apoi nu-l mai scot de sub păcat şi din moarte pentru înviere, pentru ziua a treia, ziua învierii, aşa cum au făcut apostolii şi sfinţii Mei peste toţi cei căsătoriţi care veneau spre ei să Mă afle pe Mine, Cel Sfânt.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 17/30 ianuarie 2000)

Mihaela nu scapă ocazia să blameze "poporul cel de demult" al Verginicăi, care s-a "dedulcit" la căsătorii. Mai întâi, adepţii Verginicăi "cereau de la Domnul" căsătoriile, dar mai apoi, când le-au fost interzise, şi le luau singuri şi de aceea tot "poporul" Verginicăi "a căzut pe cale":

"O, trezeşte-te şi te scoală spre sfinţenie, poporul Meu cel îndoielnic, căci sfinţenia ţi-am cerut-o Eu, tată, încă de când M-am făcut ţie cunoscut prin glasul Meu cel de azi peste pământ! Am fost atât de bun, atât de milos cu tine, tată, şi nu-ţi frângeam voia. Toţi Îmi cereaţi căsătorie ca să-L părăsiţi pe Tatăl pentru pofta voastră, şi apoi v-aţi luat singuri şi n-aţi mai cerut, şi din fiu în fiu v-aţi despărţit de calea cea cu sfinţenie pe ea. Aş fi avut acum sfinţi mulţi în poporul Meu şi nu Mi-ar fi căzut poporul de pe cale dacă ar fi iubit el Scriptura aceea care zice că "bine este să nu se atingă omul de femeie"" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-12-2009)

Abia acum, sub înaltul şi înţeleptul patronaj al Mihaelei, s-a putut alcătui un "popor" care să fie întru totul împlinitor al respingerii căsătoriei. Cei dinaintea lor au fost doar nişte musafiri nemulţumiţi, care s-au dus spre căsătorie, unindu-se "cu trupul păcatului":

"O, mulţi au fost numai musafiri în lucrarea Mea, şi apoi s-au dus spre căsătorie. Au fost vremelnici, au fost doar oaspeţi şi n-au rămas ei familia Mea, dar cuvântul Meu cu ei mărturiseşte pentru ei în cer că au fost cu Mine pe cale şi n-au rămas statornici, şi au căutat ei o mântuire prin lege, şi au căzut din har sub legăturile legii, şi aşa au rămas cei atât de aşteptaţi de Mine să semene cu Mine ei. […] O, nu se stă doar oaspete în lucrarea venirii Mele cea după două mii de ani iarăşi de la Tatăl la om, poporul Meu! Iată, cei ce merg spre căsătorie se despart de părinţi şi se unesc cu trupul păcatului. Abia acum am ajuns Eu să-Mi fac popor pus deoparte numai pentru Mine cu viaţa lui, căci Îmi dă Mie viaţa cel ce alege viaţă pentru el.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 25-12-2009)

Duhul zburător al lui nea'Mişu ( zis "păstorul Daniel", care a murit cu un an în urmă) este chemat de liderii pucioşi în şedinţele lor de spiritism ca să confirme şi el că pe vremea lui şi a Verginicăi "poporul" pucios era preocupat numai de "căsătorie, nunţi şi botezuri", născând fii şi fiice care au părăsit pucioşismul şi au ajuns în lume:

"O, să le spunem, Doamne, lor că în vremea Ta cu trâmbiţa Ta Verginica nu ne-au dat ei bucurii, decât dor de căsătorie, nunţi şi botezuri, şi nu ne-au dat mâna ca să ieşim deasupra cu lucrarea cuvântului Tău. Au născut şi au tot născut fii, şi n-avem din fiii lor decât cât numărăm pe degete, iar pe ceilalţi i-au dat lumii.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 30-05-2010)

"Spiritul lui nea’Mişu" îl invită apoi pe "spiritul lui Adam" să ia cuvântul şi să-şi arate păcatul său de a-şi iubit femeia sa cu toată inima şi să spună şi el oamenilor că "taina căsătoriei s-a făcut păgânie şi închinare la idolul plăcerilor":

"— Apropie, Doamne, slava învierii pentru toţi cei care au greşit prin păcatul meu cel din rai! M-am despărţit de Tine pentru femeie şi am iubit-o pe ea cu inima mea, şi pe Tine Te-am părăsit, şi nu mi-a fost de folos că am făcut aşa, ci îmi este durere pentru fiecare om care cade prin păcatul meu, căci omul nu-şi iubeşte femeia decât pentru păcat, iar Tu acum două mii de ani ai spus să-şi iubească omul femeia aşa cu Tu ai iubit biserica, căci taina căsătoriei s-a făcut păgânie şi închinare la idolul plăcerilor şi Te îndurerează omul şi moare mereu prin păcat şi cu păcat." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21-11-2010)