Citat:
În prealabil postat de MariS_
Cand am afirmat ca pe acei calugari ce practicau contemplatia Duhul ii ajuta
sa atinga acea stare suprarationala, faceam trimitere la harul Duhul Sfant
care lucreaza in crestinul ce si-a curatit mai intai inima si mintea de toate
cele lumesti si s-a ridicat la starea de contemplatie a celor mai presus de fire.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Deci, s-ar putea intelege ca in starea de reflectie, impingem spre maxim (sau perfectionam) duhul inteligent al omului. Iar la un moment dat, atunci cand duhul inteligent al omului atinge o anumita perfectiune (o stabilitate si maturitate mentala, informationala), atunci duhul omului intra intr-un fel de interactiune directa cu Duhul Sfant (constientizarea Duhului Sfant). Este asta oare momentul in care omul incepe sa-l perceapa direct pe Dumnezeu? (deci nu-si constientizeaza propriul duh, cum greseam mai devreme, ci constientizezea Duhul Sfant - adica devine direct constient de prezenta inteligentei lui Dumnezeu - de prezenta mentalului lui Dumnezeu)