[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Deci, s-ar putea intelege ca in starea de reflectie, impingem spre maxim (sau perfectionam) duhul inteligent al omului. Iar la un moment dat, atunci cand duhul inteligent al omului atinge o anumita perfectiune (o stabilitate si maturitate mentala, informationala), atunci duhul omului intra intr-un fel de interactiune directa cu Duhul Sfant (constientizarea Duhului Sfant). Este asta oare momentul in care omul incepe sa-l perceapa direct pe Dumnezeu? (deci nu-si constientizeaza propriul duh, cum greseam mai devreme, ci constientizezea Duhul Sfant - adica devine direct constient de prezenta inteligentei lui Dumnezeu - de prezenta mentalului lui Dumnezeu)

In timp ce scriam raspunsul, dvs scriati intrebarea! Sa fie coincidenta?
Har, smerenie si jertfa de sine.