[mariamargareta]

295. „Top 10” (III)


7. Pucioşii cred că Sf. Apostol Luca este fotograful cerului, care fotografiază cu aparate foto sustrase fraudulos de la oameni:

“Şi uite: Luca, apostolul Meu, stă şi fotografiază tot mersul Meu şi tot ce Eu lucrez. Şi ce vei face?” (4 august 1973)

“Israele tată, copilaşul Meu, s-a fotografiat timpul când ai vorbit şi când ai petrecut cu Dumnezeu. S-a fotografiat masa şi mâncarea. S-au fotografiat. Uite fotograful, mai e un pic. Iată fotografiile, le vei vedea de la tot începutul până va fi sfârşitul. Crezi? Totul, şi viul, şi mutul s-a fotografiat. Şi vrednicul şi puturosul şi somnorosul…” (8 noiembrie 1973)

“…Această lucrare este fotografiată de sfântul apostol Luca” (6 decembrie 1974)

“…Să ştiţi că am fotograf pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, care merge şi fotografiază şi la judecată vă am în toate poziţiile…” (22 decembrie 1975)

“[…] şi atunci, Domnul i-a explicat sfintei Virginia că în această – că în acea noapte, sfântul apostol Luca, care este şi fotograful cerului, adică este cel care se ocupă cu documentaţia de pe pământ… el face un fel de arhivă a evenimentelor importante – cele mai importante ale… – din pământ – de pe pământ. Deci sfântul apostol Luca a venit şi a făcut această fotografie cu ajutorul unui aparat concret, material, din oraşul Pucioasa. A pătruns, sigur că da, prin zidurile – prin uşă, într-un laborator foto din oraş, a luat aparatul, a făcut fotografia, s-a întors, a developat-o, şi după aceea a venit din nou cu două exemplare; un exemplar l-a lăsat pe masă, şi un exemplar i s-a spus sfintei Virginia că este luat în cer, ca mărturie; ca atunci, la Judecată, când se vor depune mărturii despre tot ceea ce s-a întâmplat pe pământ, să fie mărturia în cer.” (citat din alocuţiunea Victoriei Zidaru , rostită la interviul luat de Cristian Tabără în emisiunea TV “Te vezi la Ştirile ProTv: Taina Noului Ierusalim”)

Comentariu: Duhul care se dă drept “Sfântul Luca”, “doctorul cel iubit” , “doctor fără de arginţi” îşi atribuie o calitate nouă: “fotograf al cerului”, dar se dovedeşte a fi mai degrabă “fotograf fără de aparat”. Dorind să-i facă o fotografie-document Verginicăi, el este nevoit să zboare prin văzduh vreo 5-6 Km din comuna Maluri până în urbea Pucioasei, unde trebuie să dea “o spargere” în plină noapte, ca să se poată folosi fraudulos de un aparat de fotografiat al oamenilor păcătoşi de pe pământ. Din mărturisirea creştinei Dănciucă Elena din Măneşti reiese că aparatul foto a avut şi blitz, fiindcă poza s-a făcut noaptea. “Şfântul Luca” se mai foloseşte fraudulos în laboratorul foto şi de o cameră obscură, şi de revelator, şi de fixator, şi de hârtie fotografică, şi de exponometru, şi de curent electric pentru expunere. Toate aceste materiale el nu se grăbeşte să le plătească, el fiind “fotograf fără de arginţi şi fără de aparat foto”, şi de aceea este nevoit să umble de colo-colo şi să dea spargeri în fiecare noapte prin laboratoarele foto, să consume materialele oamenilor şi să-şi însuşească hârtia fotografică, fără a o plăti! Mai bine şi mai uşor şi mai cinstit era dacă îi făcea Verginicăi o pictură, că tot fusese el cândva şi pictor talentat; sau îi făcea direct o icoană, că tot a fost Verginica făcută “sfântă” de către pucioşi ceva mai târziu, după moartea ei. Oricum ar fi, fotografia Verginicăi pe care pucioşii pretind că i-a făcut-o “Şfântul Luca” mai degrabă aduce cu un colaj, cu un desen fotografiat, decât cu o poză autentică, făcută noaptea la blitz.

8. Pucioşii cred că şi Maica Domnului s-a făcut fotograf amator:

“Măicuţa Domnului a fotografiat crucea şi era un ori (X) ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21 aprilie 1974)

Comentariu: Competiţia în arta fotografică se pare că a cuprins toate persoanele importante ale cerului! Oare cine se ocupă cu consumabilele? Despre “Şfântul Luca de la Pucioasa” am văzut mărturia înregistrată din partea Victoriei Zidaru, cum că el umbla ca un fur noaptea, prin atelierele fotografice din Pucioasa, unde dădea spargeri mărunte: intra prin ziduri, şterpelea hârtie fotografică, îşi developa clişeele folosindu-se fraudulos de chimicalele prăvăliei, îşi lua pozele în pingă şi apoi o ştergea englezeşte, fără să plătească nimic. Oare “Maica Domnului” de la Pucioasa, atinsă şi ea de amorul artei fotografice, tot aşa o fi procedând?

9. Pucioşii cred că România se va evapora, pentru că e ţară sfântă:

“... Această ţară românească se evaporă. De ce? Pentru că această ţară e o ţară sfântă, e un popor creştin, dar la numărătoare a fost una, şi acum e alta.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11/24 decembrie 1978)

Comentariu: Evaporarea este un proces de durată, spre deosebire de fierbere care este un proces mult mai rapid. Aceste două procese transformă un lichid în aburi. Şi Biblia aminteşte despre acest fenomen de evaporare a apei din pământ:

“Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.” (Fac. 2,6)


Problema este că fenomenul nu era vizibil decât în închipuirea Verginicăi. Doi ani mai târziu, Verginica trecea la cele veşnice, fără a mai avea ocazia să observe că “proorocia” ei stagna cu totul, România refuzând cu încăpăţânare să se evapore. Astăzi, la peste 40 de ani de la această “proorocie” eşuată, putem să o trecem fără emoţii la categoria “aberaţii aburitoare”.

10. Pucioşii cred că Verginica era “telefonul duhovnicesc” prin care ei puteau vorbi cu morţii ca la videofon:

“ Mamă, mă cunoşti tu pe mine? Mamă, eu sunt Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc. […]
…Mamă a sosit timpul să ne despărţim…
…Nenea Mişu, apropie-te de telefon. Ai grijă de mama mea, întăreşte-o şi pe mama mea. Eu sunt un fiu ucis de tâlhari. Cu greu m-am despărţit de trup. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 24 mai / 6 iunie 1974)


“…Rafaile, du-te şi adu pe fiul răposat, Mihail, la mama lui ca să vorbească.
Fiule Mihaile, o vezi pe mama ta? Priveşte-o bine, că ea nu te vede pe tine; lucrul acesta nu se poate. Daniele, să auzi şi tu vocea acestui tânăr şi să deosebeşti duh, de Duh. Prin Duhul Meu vorbeşte Mihail şi grăieşte mamei sale. Amin” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 22 iulie/ 4 august 1974)


Comentariu: Gura Virginiei se dovedeşte a fi multifuncţională: când trâmbiţă, când telefon.

“Telefonul” era de fapt un fel de megafon, deoarece “convorbirea” este auzită de toţi cei prezenţi la “lucrare”; sau un fel de videofon unidirecţional, prin care doar morţii îi văd pe cei vii, căci pentru sensul invers încă nu erau posibilităţi tehnice; pe vremea aceea, telefonia mobilă nu apăruse încă.

Extrem de discordant e faptul că “păstorul Daniel” (Dănciucă Gheorghe, zis nea’Mişu) e invitat să creadă că spiritul mortului Mihail vorbeşte “prin Duhul Sfânt” şi aşa îi grăieşte el mamei sale; în acelaşi timp, lui Mihail i s-a spus cu totul altceva, că vorbeşte fie prin “telefon”, iar “telefonul” este Verginica ( “...Mă uit la telefonul prin care vorbesc cu tine, mamă...”), fie că vorbeşte prin “vas”, iar “vasul” e tot Verginica (“Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îţi vorbesc …“). Acest lucru ar fi posibil numai în cazul că “telefonul/vasul Verginica” ar fi Însuşi Duhul Sfânt, ceea ce ar fi imposibil, dat fiind că Verginica a trăit în trup şi a murit în trup.

Ceilalţi creştini sunt invitaţi să iubească, să păstreze şi să apere “telefonul duhovnicesc”, care joacă rolul de intermediar (medium) între morţi şi vii:


“Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îţi vorbesc ca la telefon, dar plânge Dumnezeu de el, că e supărat de cei ce-l lovesc şi nu-l preţuiesc. Păstraţi acest telefon, că mare valoare are între cer şi pământ, între morţi şi vii. Păstraţi-l şi apăraţi-l.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 22 iulie/ 4 august 1974)

Întrucât necromanţia (vorbirea cu morţii) este o formă de vrăjitorie, ea cade sub incidenţa unor interdicţii şi pedepse canonice (24 Ancira, 36 Laodiceea, 7,65,72,83 Vasile cel Mare, etc.)