Invatatura ortodoxa a accentuat intotdeauna caracterul de Realitate personala suprema a lui Dumnezeu. Ca Persoana suprema, Dumnezeu poate fi cunoscut de catre noi, dar nu asa cum este cunoscuta orice realitate personala sau obiectuala, ci intr-un mod care, in ultima instanta, transcende orice cunoastere, rezultand intr-o comuniune personala de traire.

Aceasta comuniune dintre noi si Dumnezeu inseamna, fara indoiala, si cunoastere, dar nu o cunoastere rationala, intelectuala si abstracta, ci o cunoastere in credinta si prin credinta. In acest fel credinta insasi devine cunoastere, o cunoastere izvorata din comuniune si traita in comuniune, asa dupa cum si cunoasterea devine credinta, o credinta ca izvor de cunoastere si comuniune.