Smerenia este asezarea noastra corecta in fata lui Dumnezeu si in fata aproapelui nostru. Mandria este asezarea incorecta pentru ca ea ne ridica pe noi pe un piedestal fals in raport cu ceilalti. De aceea rugaciunea se spune in starea de smerenie, adica in raportul corect dintre noi, pacatosii, si Dumnezeu. Numai cine se roaga ca fariseul nu respecta aceasta minima cerinta. Dar nu numai in rugaciune trebuie sa fim smeriti, ci in orice lucru pe care il intreprindem. Orice intreprindere a noastra trebuie sa inceapa in smerenie si sa sfarseasca in iubire. Smerenia este si inceputul intelepciunii asa cum iubirea e sfarsitul ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
|