În căderea uitării-Mirela Sova
Strecoară-se lumina în groapa ce-am căzut...
A mea, doar, este vina. O, Doamne, ce-am făcut?
Mi-am irosit minutul; sunt mort fără miros
Sau viu fără de viață... Și doar privesc în jos...
Icoana ta, Fecioară, mi-aduce remușcări.
Mă urc pe rugăciune, pe trepte dulci de scări,
Și-ajung chiar sus, la tine, ca să mă ocrotești;
Și pe mine, Măicuță, te rog să mă primești.
Maica milostivirii e numele tău drag,
Ți-l cânt cu fluierașul străvechi, din lemn de fag
Ce-l am de la bunicul, pentru vreo clipă grea,
Când inima prea tare, prea mult mă va durea.
De-abia suspin, în groapa ce singur am săpat,
Sunt feștila aceea, c-un fir de fumegat,
Pe care zis-a Domnul că n-o va stinge-n veac...
Sunt prea sărac, Măicuță, în rugă prea sărac.
Prin găuri nu-i nimica; sufletul meu e gol,
Golit prin răutate, trecut și prin pârjol.
Și doar tu, Maică Sfântă, mai poți să îndrăznești
Să îmi ceri mântuirea din înălțimi cerești.
Last edited by Ana-Maria N; 01.02.2011 at 11:55:52.
|