[Ana-Maria N]

Strecoară-se lumina în groapa ce-am căzut...
A mea, doar, este vina. O, Doamne, ce-am făcut?
Mi-am irosit minutul; sunt mort fără miros
Sau viu fără de viaţă... Şi doar privesc în jos...

Icoana ta, Fecioară, mi-aduce remuşcări.
Mă urc pe rugăciune, pe trepte dulci de scări,
Şi-ajung chiar sus, la tine, ca să mă ocroteşti;
Şi pe mine, Măicuţă, te rog să mă primeşti.

Maica milostivirii e numele tău drag,
Ţi-l cânt cu fluieraşul străvechi, din lemn de fag
Ce-l am de la bunicul, pentru vreo clipă grea,
Când inima prea tare, prea mult mă va durea.

De-abia suspin, în groapa ce singur am săpat,
Sunt feştila aceea, c-un fir de fumegat,
Pe care zis-a Domnul că n-o va stinge-n veac...
Sunt prea sărac, Măicuţă, în rugă prea sărac.

Prin găuri nu-i nimica; sufletul meu e gol,
Golit prin răutate, trecut şi prin pârjol.
Şi doar tu, Maică Sfântă, mai poţi să îndrăzneşti
Să îmi ceri mântuirea din înălţimi cereşti.