Citat:
În prealabil postat de Pippo_
Poate intelegem in acelasi fel acest aspect si nu exista contradictie. Ci doar o diferenta de definitie a conceptelor. Realitatea despre care vorbesti spunand ca ""realitatea " ramane "realitate",chit ca o afirmi,chit ca o negi", eu o definesc ca fiind aceeasi cu "adevarul absolut" ("realitatea absoluta" - care este totuna cu "adevarul absolut") care este Dumnezeu (FIINTA inteligenta). Realitatea la care m-am referit in afirmatia mea, este realitatea relativa a omului si a oricarei fiinte. Si orice realitate este relativa la fiinta, cu exceptia Realitatii lui Dumnezeu care se confunda cu "Adevarul Absolut". Nu vad cum ar putea exista altfel o realitate independenta de fiinta. Chiar si Realitatea lui Dumnezeu o putem privi ca fiind relativa la Adevarul Absolut al lui Dumnezeu (la FIINTA). In schimb Adevarul lui Dumnezeu fiind absolut, si Realitatea lui Dumnezeu este absoluta. In acelasi timp, realitatea pe care o percepe fiecare fiinta (in masura adevarului pe care l-a aflat) o vad ca parte din Realiatea Absoluta.
In 2 cuvinte, noi existam in mentalul lui Dumnezeu.
E asa, sau altfel? :)
Spui ca fiinta nu depinde de intelect. E corect. In schimb fiinta fara intelect nu este capabila sa se constientizeze si nici sa se maturizeze, nici sa se automodeleze in vreun fel. Deci intai a apartut FIINTA, si apoi FIINTA si-a dezvoltat INTELIGENTA pentru a se maturiza.
|
Oricum, este probabil sa spun prostii, deoarece logica asta este mult prea departata de realitatea direct perceptibila.
Imi scapa explicatia unei parti a realitatii evidente, mai exact cea legata de emotie. Partea legata de intelect am descifrat-o deja partial. Imi dau seama ca ceea ce ne limiteaza este tocmai intelegerea gresita a realitatii evidente. Si din acest motiv ne sunt limitate atat gandirea cat si simturile. Detaliile realitatii evidente trebuiesc observate si perfectionate din aproape in aproape. De exemplu, eu n-as fi reusit sa inteleg nici macar pana aici daca intai nu mi-as fi perfectionat propria gandire. La fel si cu simtirea, sau emotia. La fel si cu vointa.
Daca vrem sa cunoastem mai mult, sa expandam realitatea evidenta, trebuie sa corijam pas cu pas gandirea, emotia si vointa. Doar marind pas cu pas realitatea evidenta putem patrunde cu cunoasterea adevarului mai departe. Pasii mici sunt de fapt cei mai uriasi. In schimb incercand sa intelegem ceea ce este mult prea departe de imaginatie si mult prea scheletic in intelegere, ne tine apoape pe loc.
Scuze de exprimarea oribila, repetitii si greseli. Graba strica treaba.