[Daniel777]

Arderea trupului înseamnă nimicirea lui. De aceea îsi ard trupurile, după moarte, numai cei ce îsi închipuie că totul se sfârseste cu moartea si că după aceasta nu mai e nimic. Dar noi, crestinii ortodocsi, credem cu tărie în vesnicia sau nemurirea sufletului si în învierea trupurilor, adică în realcătuirea lor din elementele din care au fost compuse si în reunirea lor cu sufletul, pentru a fi judecate si răsplătite împreună cu sufletele cu care au si vietuit pe pământ (Sfântul Dionisie Areopapgitul, Despre ierarhia bisericească, VII, 1). Pentru noi există mântuirea sufletului dar si a trupului.

Trupul omului este templul lui Dumnezeu, întru care locuieste Sfântul Duh, precum zice Sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 3, 16-17; 6, 19); este locas al sufletului si înfrătit cu acesta, atât la răsplată cât si la pedeapsă. Se cuvine, deci, să fie cinstit si îngrijit si după despărtirea lui de suflet, iar nu ars ca un lucru netrebnic si fără pret. Sfintele Moaste, adică rămăsitele trupesti ale Sfintilor, păstrate în chip minunat, sunt o dovadă vie a cinstirii pe care noi o datorăm trupurilor si darurilor minunate pe care harul lui Dumnezeu le toarnă în trupurile celor ce l-au bineplăcut. De aceea, noi îngropăm pe morti în mormânt pentru că Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: ''Pământ esti si în pământ te vei întoarce'' (Facere 3, 19). Iar înteleptul si răbdătorul lov zice: ''Tot pământul în pământ va merge, de unde s-a zidit'' (34, 1, 15). Ca pildă vie avem pe Hristos, Care a fost îngropat si a stat în sânul pământului trei zile, făcându-se ''începătură învierii celor adormiti'' (1 Cor. 15, 20); (Inv. de cred. crest. ortodoxă, p. 302).



Pr. Emilian Găluscă, in revista ''Credinta Ortodoxă,'' August 1999, preluat din Solia, July 2000.