Citat:
Īn prealabil postat de Daniel777
Adica modul cum familia raposatului “rezolva” situatia. De cele mai multe ori, din mustrare de constiinta, familia se adreseaza preotului, cerandu-i nu parerea(!), ci sa oficieze slujba inmormantarii. In momentul in care preotul explica familiei cum stau lucrurile de fapt, ca inhumarea este binecuvantata de Biserica si nu incinerarea si ca preotul nu poate savarsi slujba de inmormantare asupra unei urne cu cenusa raposatului, se intampla incredibilul. Familia prefera incinerarea! De ce? Pentru ca asa si-a dorit raposatul. Deci, dorinta muribundului primeaza inaintea invataturii de credinta ortodoxe, deci omul primeaza inaintea lui Dumnezeu. Aici se manifesta putinatatea credintei sau necredinta.
Arderea mortilor nu ataca direct dogma invierii. Ataca, insa, simtirea si etosul cultivate de aceasta dogma. Deformeaza perspectiva si asteptarea Bisericii in legatura cu omul. Astfel este atinsa si dogma, pentru ca dogma este unita organic cu etosul si viata Bisericii.
Arderea trupului neinsufletit poate fi aleasa in mod liber, dar nu poate fi transformata intr-un act bisericesc. Se poate asocia funeraliilor civile. Insa pozitia Bisericii fata de ea nu poate sa nu fie una negativa.
Pr. Gabriel
|
E uite ca eu am asistat la slujba de inmormantare a unchiului meu care a fost incinerat( nu putea fi adus in tara din motive materiale decat asa, adica era mult mai ieftin sa fie adus incinerat-suna urat rau dar asta a fost adevarul),pus in urna, urna intr-un sicriu inchis evident si ingropat cu slujba ortodoxa ca la carte!
Oricum, daca privim cum creste rata mortalitatii,curand nu o sa mai fie loc in cimitire deloc si vom fi nevoiti sa ne incineram iar cenusa ne va fi pusa intr-un borcan,cu eticheta,in camara,alaturi de muraturi si zacusca...
