Fac aceasta nu pentru a vă convinge cu ceva ci pentru a lăsa lămurit și pentru ceilalți care se vor confrunta cu aceiași problemă. În privința incinerării Biserica nu are un canon care să interzică acest lucru și acest fapt se datorează apariției sau, mai bine-zis, întroducerii acestei practici în viața Bisericii mult mai târziu, adică după încheierea colecției oficiale canonice a Bisericii Ortodoxe. Ceea ce trebuie spus mai întâi este faptul că înmormântarea, îngroparea sau înhumarea a fost practica de început a oamenilor în legătură cu rămășițele pământești. Incinerarea a apărut mult mai târziu în viața unor popoare. În ceea ce privește pe creștini, aceștia, provenind în marea lor majoritate la început dintre evrei, au practicat numai înhumarea. Ceea ce este interesant e faptul că și creștinii care au provenit din lumea greco-romană au adoptat tot practica înhumării, înlăturând, acolo unde exista, incinerarea. Fenomenul a fost mai interesant pentru popoarele necreștine care, sub influența creștinismului, au adoptat înhumarea, înlăturând incinerarea. Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice și arheologice, reiese fără îndoială că Biserica creștină a practicat de la început și practică și astăzi înmormântarea ca unică modalitate de tratare a rămășițelor pământești. Ea corespunde mai întâi învățăturii Bisericii despre trup și datoriile față de el, trup care trebuie să se descompună în pământul din care a fost luat, fără intervenția forțată și autoritară a omului în natura creată de Dumnezeu. Practica aceasta se bazează pe tradiția moștenită de la evrei, dar și pe faptul că trupul Mântuitorului a fost înmormântat. De la primele convertiri ale păgânilor la creștinism, observăm respectarea acestei practici, ceea ce înseamnă că ea avea autoritate apostolică. Mai târziu, când ritualul înmormântării a fost alcătuit de Biserică și dezvoltat în timp, până la formele pe care le cuprinde astăzi, acesta a fost aplicat sau adaptat la practica înhumării, ca fiind singura acceptată și consfințită de tradiția Bisericii. Nicăieri nu se pomenește de incinerare în practica Bisericii creștine. De aceea, Biserica n-a fost pusă vreodată să ia o hotărâre privitoare la incinerare, fiindcă aceasta nu s-a practicat în tradiția ei. Practica unică, generalizată în Biserica creștină din epoca apostolică până astăzi, a fost înmormântarea. În privința incinerării, Biserica Ortodoxă se bazează pe tradiția milenară consacrată de aceasta care consideră că înmormântarea este practica corectă pe care ea trebuie să o accepte și să o cultive socotind incinerarea ca pe o practică interzisă pentru credincioșii ei.
Doamne fii luminătorul nostru și sprijinitorul cunoașterilor noastre.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuțanu - Magistru în Teologie
|