Citat:
În prealabil postat de costel
Omul trebuie sa ceara necontenit de la Dumnezeu sa-i dea putere sa mearga in viata potrivit voii Sale. Fara aceasta cerere, omul poate ajunge in prapastie. Doar increderea in propria persoana, e pentru mine o credinta intr-o busola stricata, o ai, dar nu te ajuta sa fii pe drumul cel bun.
|
Prima fericire rostită de Mântuitorul ne învață că prima virtute pe care trebuie să o aibă creștinul este să fie "sărac cu duhul". Astă fericire , înăbușă încrederea oarbă în tine , înăbușă autoaprecierea "corectitudinii "tale , înăbușă aprecierea deformată că X sau Y a fost într un fel sau altu , căci :"Spre cine voi căuta , decât spre cel blând și liniștit , care tremură în cuvintele Mele " . Sunt unii oameni care sunt smeriți , fiind constrânși de împrejurări. Însă Domnul Hristos nu a făcut referire la această categorie, ci la cei care se smeresc de bună voie , adică la cei care sunt lipsiți de trufia minții și de iubire de sine excesivă , păcate prin care au căzut îngerii cei răi și primii oameni. Săraci cu duhul sunt creștinii care , cugetând mereu la desăvârșirea dumnezeiască , realizează cât de departe sunt ei de ea , cei ce își dezlipesc de bunăvoie inima de bunurile pământești și îsi eliberează sufletul de iubirea fără măsură a acestora. Acești creștini , oricât ar fi de virtuoși , nu se cred niciodată desăvârșiți și depun eforturi pentru a urca treaptă cu treaptă , cât mai sus, pe scara desăvârșirii. Fiind convinși că nu pot face nimic pentru mântuirea lor fără ajutorul și harul lui Dumnezeu și că, atâta vreme cât trăiesc pe pământ , sunt încă departe de fericirea veșnică , creștinii imploră necontenit îndurarea harului lui Dumnezeu, despre care am mai vorbit pe alt thread , de la Topicul :"Rugăciunea".