În prealabil postat de maria25
Buna dimineata,
Sper sa nu intristez pe nimeni...
Aseara as fi vrut sa mai scriu, dar ma apucasem sa citesc Bucuria celor necajiti, si am plans intr-una... in loc sa imi ia 20-30 minute cititul, cred ca a durat mai bine de o ora... niciodata nu mi s-a intamplat in timp ce citesc acatistul. Acum abia vad, de ce ochi umflati am. Am fost foarte trista si inca sunt, incerc sa ies din starea asta, dar nu vad nicio cale... N-am nicio sansa realistic vorbind, ca sa ma dreg cu adevarat. N-am cum sa strang 700 euro in cateva zile nici daca ma duc la cersit... Luni, iar vin chiria, intretinerea, etc. Cu ajutorul vostru am reusit sa platesc o chirie restanta... Bani nu am nici de o paine, scutece pentru copil mai am 2... Sunt terminata. Probabil pana la urma, este inevitabil. Atat am vrut, o sansa. Se pare ca nu o voi primi. Ma mint intr-una din noiembrie, ca o sa fie bine, ca o sa fie bine, ca ceva bun se va intampla si vom iesi din asta... nici nu stiu cum sa ma mai exprim... simt ca abia reusesc sa imi astern gandurile... mi-este tema... poate credeti ca sunt vreo disperata nebuna, dar n-am cui sa spun astea... Inafara duhovnicului meu... Am sunat la firma respectiva pentru job si cv-ul trebuie depus si apoi interviu, mai mult nu am aflat. Deci procedura standard. Iar d-na respectiva este in concediu. Iti scriu Yasmina pe privat daca e nevoie. De la 1 martie mi-as gasi oricum ceva prin cineva. Poate chiar bona. Sa vedem...
Nu stiu ce sa mai zic... sunt atat de tulbure, incat nu mai pot sa cred ca voi reusi... Eu vreau, dar El nu vrea... poate asa e... poate pana la urma trebuie sa murim, ca sa nu ne mai duca in carca nimeni, sa nu ne mai umilim si sa mai suportam acest chin... As vrea din tot sufletul sa o scot la capat, dar nu am nicio sansa... Asta e.
Voua, va multumesc inca o data pentru tot.
|