[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Povestea e un pic mai complicată. Văzându-şi fotoliul de patriarh ameninţat de un contracandidat, Fotie se adresează superiorului său, Papa de la Roma, pentru arbitraj. Ghinion. Hotărârea inapelabilă a Papei i-a dat dreptate contracandidatului său. Drept care Fotie s-a declarat în schismă şi nu a părăsit scaunul Constantinopolului, în desfidere faţă de judecata supremă a Papei, pe care tot el o ceruse.

Dar, pe Fotie ghinionul îl urmăreşte. Împăratul care l-a sprijinit în scaun şi care îl ameninţase pe Papa că trimite armata să-l caftească dacă nu îl sprijină pe Fotie, a murit. Probabil, asasinat, că aşa se transmitea puterea în Răsărit. Urmaşul lui, precum Băsescu de azi, i-a urmărit pe toţi favoriţii precedentului împărat. Fotie nu a făcut excepţie şi s-a văzut dat jos manu militari. Culmea e că Fotie îşi aminteşte iar de primatul papal, astfel încât papa trimite legaţi la Constantinopol să clarifice marea brambureală de acolo (chestie frecventă în primul mileniu, Balcaniul era şi atunci butoi cu pulbere). Are loc al 8-lea sinod ecumenic, care îl trimite pe Fotie la mănăstire. A mai urcat o dată pe scaunul bizantin, dar ambiţiosul ierarh va fi trimis a doua oară la mănăstire. Înainte de a muri a regretat faptele lui, plecând de aici ca un bun catolic.

Mai multe, aici: http://www.newadvent.org/cathen/12043b.htm

Ati sarit peste partea cea mai importanta, sinodul 879 si recunoasterea de catre Papa Ioan VIII. Prca v-am mai scris ca nu avea cum sa regerete, din moment ce la sfarsitul vietii a scris cartea cunoscuta impotriva ereziei Filioque. De fapt si Ioan Bota spune un neadevar, Sf. Fotie nu si-a cerut iertare si Bulgaria a ramas tot la ortodocsi.