Citat:
În prealabil postat de Scotsman
In acele citate aveti clar exprimata esenta Sfintei Treimi.Categoric ca nu vi s-a facut un desen explicativ.Biblia depaseste acest nivel.Va citez:,,Nu zice sa boteze in numele unei Sfinte Treimi, ci in numele unui Tata, al unui Fiu si al unui Duh Sfant.".Faceti o adunare matematica(1+1+1),verficati sfintetia Tatalui,Fiului si a Sfantului Duh si poate veti reusi sa faceti un mare pas intelectual catre o notiune de baza:Sfanta Treime.
Logica dvs ,,matematica",raportata la Biblie,este inutila.Orice teolog va poate confirma asta(nu neaparat protestant).Aveti o eroare de rationament.Va las sa o identificati(indiciu:aplicarea unei metode gresite de analiza pe un subiect cu o esenta ce depaseste posibilitatile metodei).Despre Sola Scriptura si FA in discutia viitoare dupa ce va clarificati notiuni de baza existente in The Holy Bible.Sau in afara ei(de ex:confesiune nu inseamna ce meserie are omul>vedeti discutia dvs cu domnul Iosif).Va salut cu entuziasm.
|
Despre verificat sfintenia cuiva: nu stiu cine se poate erija in aghiometru (masurator de sfintenie). Eu ma abtin aici.
Cat despre clarificarea notiunilor de baza existente in the Holy Bible, v-as fi recunoscator daca ati prezenta ce notiuni sunt clare pt. dvs., si eu am sa va spun ce notiuni sunt clare pentru mine.
Si daca tot v-ati legat de notiuni, ajungem iar intr-un cerc vicios:
Notiunea este, prin definitie, forma logica fundamentala a gandirii omenesti care reflecta caracterele generale, esentiale si necesare unei clase de obiecte; se mai numeste si concept. Mai inseamna: cunostinta generala despre valoarea, sensul, insemnatatea unui lucru; idee, conceptie despre ceva. La plural, notiuni = cunostinte, principii generale de baza, elemente generale intr-un anumit domeniu.
Eu vad in Biblie notiunile de Tata, Fiu, Duh Sfant... vad si notiunea de Hristos, de Mesia, de sambata, de duminica, de Pentekosta, de apostol, episcop, etc.
Toata lumea le vede.
Acum eu, ca simpla persoana care socializeaza cu dvs., empatizez cu dvs. in privinta problemei Sfintei Treimi , pentru ca fiecare persoana are libertatea de a adera la un sistem de valori , de notiuni, sau chiar de a dezvolta un asemenea sistem (asa cum au dezvoltat mari sau micii filosofi).
Acum, sa vedem cum priveste lucrurile tehnocratul, rationalistul, logicianul din mine.
In lumea stiintifica s-a intamplat de multe ori ca persoane diferite sa ajunga singure, in demersul lor investigativ, la rezultate identice. Cum a fost cazul insulinei, pentru care meritul ii revine medicului roman Nicolae Paulescu (sunt dovezi materiale concludente pentru aceasta), sau in fizica, celebrul caz al magnetonului Bohr-Procopiu.
Ulterior, comunitatea stiintifica, apoi cea civila (ca sa nu zic: profana) a acceptat aceste rezultate, aceste notiuni.
Presupun ca e un common sense afirmatia ca Dvs. nu ati ajuns singur la notiunea de Sfanta Treime, de Holy Trinity, ca urmare a demersului investigativ in terenul Bibliei.
Mai departe: notiunile de baza din domeniul stiintific se numesc fie axiome, fie ecuatii de baza, fie constante fundamentale, fie atomi, protoni, electroni, neutroni, bozoni, hadroni, leptoni, barioni, etc., fie elemente chimice. Existenta lor e verificabila, sesizabila, incontestabila.
Concluziile la care se ajunge studiind aceste notiuni sunt denumite efecte, fenomene, reactii, teoreme, leme, ecuatii de stare.
Intre notiuni si concluzii, dupa cum se vede, exista o diferenta neta, incontestabila.
Acuma, sa vedem in domeniul religios care este diferenta dintre notiune si concluzie.
Notiunile unei religii se gasesc in cartile ei sapientiale, in scripturile ei.
Crestinii au Biblia, musulmanii au Coranul, altii au altele.
Cat despre concluziile cerectarii acestor notiuni, eu am remarcat faptul ca ele se numesc doctrine sau dogme.
Lumea fuge de cuvantul acesta, dogma.
Dar sa tinem cont de radacina lui, "to dogma - ta dogmata" in greaca, adica hotarare, decret, (sau opinie, dar nu in sensul de datul cu parerea). Adica, sintetic, concluzia la care se ajunge analizand notiunile si relatia dintre ele in cadrul unei credinte religioase se numeste dogma.
Daca nu sunteti de acord cu aceste definitii, ma opresc aici.
Daca sunteti e acord ca anumite conceptii crestine au statut de dogma si ca formatiunea dvs. religioasa promoveaza aceste dogme = doctrine, invataturi de baza, mergem mai departe.
Notiunile de Tata, Fiul si Duhul Sfant , dupa modul in care sunt prezentate si imbinate (puse in relatie unele cu altele) in discursul Bibliei, va conduc la concluzia Sfanta Treime.
Deci, dvs. nu ati gasit (si nimeni nu gaseste) NOTIUNEA de Sfanta Treime in Biblie, ci obtineti aceasta noua categorie notionala prin ajungerea la o concluzie.
Numai ca... nu dvs. ati ajuns la aceasta concluzie in mod personal si independent de orice autoritate exterioara dvs., nici nu ati dat concluziei numele de Sfanta Treime, ci au facut-o altii, de mult, iar dvs. v-ati insusit opinia (dogma !) enuntata de ei, fiindca este compatibila cu convingerile (credintele) dvs. personale.
Aveti, in mod incontestabil, libertatea si dreptul de a va insusi aceste opinii (dogme) si de a milita pentru promovarea lor ca fiind realitati imuabile, realitati pe care unii pot sa le conteste (de exemplu, "martorii lui Iehova" contesta aprig Sfanta Treime, si o fac cu Biblia in mana, cu citate din Biblie, asa cum facea Arie la inceputul secolului 4 si apoi Macedonios, in acelasi secol 4).
Nu discutam acum despre cine are dreptate, dvs. sau "martorii"
.
E vreo eroare de rationament aici ???