Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
V-ați cam grăbit să mă contraziceți, căci chiar depinde ce înțeleg prin "faptă rea". Eu înțeleg acea faptă pe care n-o regret, nu-mi cer iertare și o repet până la moarte. Deci încă o dată: mă poate exclude din Cer o asemenea "faptă rea"? Întrebare retorică desigur...
|
Pai tocmai aici apare esenta, anume credinta. Daca ai credinta adevarata, te caiesti pentru pacat si nu-l mai repeti, cel putin depui eforturi. In momentul in care nu ai iubire pentru Dumnezeu ramai in nestiinta si faci acel pacat pana la moarte, deci... necredinta atrage fapte rele pentru care nu te caiesti. Intelegi ca una fara alta nu se poate?
Ceea ce conteaza intr-un cuvant sunt FAPTELE DE CREDINTA. Spune Apostolul Iacob ( 2:19) "ca si demonii cred si se cutremura". Dar la ce le foloseste diavolilor credinta, daca ei nu fac voia lui Dumnezeu?
Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Am pomenit de pm-uri, căci primesc în ultima vreme asemenea mesaje de aprobare din partea ortodocșilor de pe forum.
|
Sa-mi fie cu iertare, dar nu pot sa fac pe plac nimanui si sa va atac pe dvs pe motiv ca avem confesiuni diferite. Eu nu va judec, ce interes sa am, dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu dvs. Expunem niste idei si asa incerc sa gasesc logica in ceea ce-mi spuneti. Ar fi tragic daca il loc sa uram greseala, uram omul, desi tind sa cred ca acest lucru e la nivel de teorie, intrucat (pe bazele spuselor alcuiva de pe forum) nu cred ca nimeni in impas, de exemplu in caz de operatie, intreaba pe doctorul chirurg ce confesiune are ca sa stie daca se mai opereaza sau nu. Luam cazul IPS Bartolomeu, care s-ar fi operat in Austria si sigur acolo nu erau doctori ortodocsi.
As dori, va rog, si un raspuns la cele legate de inchinarea la Maica Domnului!