Citat:
În prealabil postat de Melissa
Hai sa incercam sa ne punem de acord,poate invatam ceva si din asta.:-)
Sunt de acord ca intre momentul adevarului si cel a plecarii intentionate, CEVA SE PETRECE.Dar acum se pune problema DACA ACCEPT CE SE PETRECE intre cele doua momente? Ori eu avand liber arbitru, aleg sa nu stau sa astept SA VAD CE SE INTAMPLA,CE OFERA SITUATIA, ca mi se pare un stil parsiv de abordare, eu aleg ferm de la incept, plecarea,pentru ca scopul meu a fost sa scot adevarul la iveala, NU SA SPECULEZ SITUATIA,asteptand sa vad ce "da Domnul" in aceasta situatie.
Asa vad eu lucrurile.
|
Ca sa il poti percepe direct pe Dumnezeu, trebuie sa ai o conduita dinamica, sa decizi in fiecare moment ce este de ales intre bine si rau, fara a face planuri de viitor. Planurile de viitor trebuiesc tinute ca fiind doar posibilitati de actiune, dar nu trebuie sa fie batute in cuie. Dumnezeu ne creste intr-un ambient dinamic. Viata este o lectie continua, iar alegerea graului de neghina este continua, in fiecare moment. Cand noi ne definim exact viitorul, negam lectiile momentului pe care Dumnezeu ni le rezerva (nu suntem spontani). Si astfel il negam pe Dumnezeu orbeste, facand de capul nostru lucruri fara a invata nimic.
Spontaneitatea este o cerinta esentiala si inevitabila, pentru a ajunge sa-l percepi direct pe Dumnezeu, pentru a ajunge sfant.