Citat:
În prealabil postat de Erethorn
Pt. Fani71:
1) Dar oare nu neaga o asemenea conceptie insasi responsabilitatea personala ?
"Pot sa fac orice pacate, daca am noroc sa se roage unii pentru mine, ajung oricum unde trebuie, asa ca, da-i cu sticla, da-i cu pusca, da-i cu femeile (sau barbatii, sau amandoua) si cu injuraturile la adresa lui Hristos".....
2) Pe de alta parte, nici viziunea "juridica" nu este dogmatizata in BC, este doar rezultatul unui anumit model cultural. Catolicii rasariteni nu impartasesc neaparat aceasta viziune.
Nici eu nu o impartasesc, desi sunt jurist de profesie si romano-catolic :)
|
1) Nu se neaga, pentru ca nu se psune nicaieri ca un pacatos este scos
automat din iad de rugaciuniole celorlalti.
Ele au un efect, pentru ca suntem toti uniti in Biserica, deci 'nu ne mantuim singuri': este firesc ca unii care sunt pe calea mantuirii sa incerce sa ii traga upa ei pe cei care nu sunt.
Ele au un efect in mod tainic, ca rugaciunile noastre pentru altcineva in general: asta este un alt subiect, foarte vast. De ce Dumnezeu ne cere sa ne rugam pentru altii? Nu stie El ce au nevoie? Nu ei ar trebui sa faca eforturi ca sa se mantuie? Nu sunt liberi? Etc.
Si este logic, totusi, desi nu se spune clar, ca cel aflat in iad are si el ceva de spus; nu se poate ca el sa fie scos din iad unde a ajuns prin folosirea gresita a vointei proprii, numai prin vointa altora (a celor care se roaga, si a lui Dumnezeu).
Deci, trebuiie ca si el sa vrea sa iasa. Unii parinti fac aluzie si la asta. Sigur, se spune ca nu mai au nici o influenta asupra mantuiorii proprie.. inca un exemplu de antinomie.
2) Ma bucur sa aud asta. Mi-a place sa cred ca viziunea de tip juridic si mercantil este mai degraba o haina decat un o otrava intrata in doctrina BC.
Nu am studiat destul aceasta doctrina ca sa ma pronunt, dar uneori, cand este vorba de dogme, ca cea a purgatoriului, pare sa fi intrat si in trupul doctrinei aceasta vizune..
Si este, sa zicem nu eretica, ci pur si simplu
reductoare.