În prealabil postat de Melissa

In ceea ce privesc "frustrarile benefice", eu cred exact invers. Te frustrezi prin infranare.Ai face anumite pacate si nu le faci,te infranezi si te.....frustrezi! Iar daca realizam asta, poate ne explicam si de ce ne certam din senin cu terte persoane sau facem tot felul de chestii bizare,deseori fara noima...
N-ai vazut niciodata un credincios care tine cu sfintenie Postul Pastelui de exemplu si are o reactie agresiva asupra cuiva /ceva? Si nu l-ai auzit zicand "ispita,ispita frate"??? Pai deseori suntem doar noi cu frustrarile noastre care dau pe-afara, nu ispita.De aceea zic ca e bine sa facem o introspectie sa vedem ce si cum e in sufletul nostru.Sa ne depistam frustrarile si sa le controlam/eliminam.
Trebuie sa ajungem sa inlocuim INFRANAREA cu FIRESCUL.Si abia atunci nu ne mai frustram,pentru ca totul curge firesc,de la sine,in mod natural.Infranarea nu mai e atunci o oprire de la ceva ci este un mod firesc de a vedea/simti lucrurile.Dar in faza asta suntem deja sfinti,vorba lui Pippo.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa.