Iadul exista pentru cei care-I intorc spatele lui Dumnezeu si semenilor. Daca admitem existenta libertatii, trebuie sa admitem si existenta iadului. Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa intre in comuniune cu El.
Pacatul primilor oameni a atras dupa sine si suferinta.
Dumnezeu ii vesteste barbatului: blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.
Iar femeii ii spune: Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copii; atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni
Traim intr-o lume imbibata de suferinta. Dar cert e ca nu Dumnezeu a adus-o in lume, ci omul, prin neascultarea si instrainarea de El.
Mi se pare minunat faptul ca Dumnezeu nu ne-a parasit, nu ne-a abandonat in suferinta noastra, nu a privit de departe cum ne zvarcolim de durere. A venit si a patimit defaimari, scuipari, palmuiri, biciuiri, rastignire si moarte pe cruce. E mare taina aceasta, nu mai lasa loc speculatiilor ieftine si vorbariei goale.
El e aproape de noi in suferinta noastra. Daca avem taria sa nu cedam, sa nu ne razvratim, sa nu ne cerem jos de pe cruce, Hristos ne ia alaturi de El in Rai, ca pe talharul.
Pe Hristos nu-L intalnim fugind de suferinta, pentru ca El n-a fugit de ea; Il intalnim in asumarea cu barbatie a scarbelor si a necazurilor.
|