Dvs ati plecat,in opinia mea, de la un rationament eronat:definirea dogmatica a Sfintei Treimi,care,in opinia mea,a fost definita conceptual in Sfanta Scriptura,unde este Cuvantul revelat al Celui de Sus.Exemplificarea facuta de catre Parintii Bisericii nu a fost facuta pentru ca acestia considerau neclare aspectele reveleate si doreau redefinirea lor,ci pentru a combate alte tendinte doctrinare cu care se confruntau.Metoda de definire a fost determinata de gandirea grecesca,cu tot ce decurge din asta.Adevarul revelat raminea indiferent de interpretarile dogmatice,validitatea si existenta lui nu depinde de ele.Fiind de origine divina,revelatia transcede drumul uman cu urcusuri si coborasuri.Nu cred,din ce stiu-poate ma insel,ca un Parinte al Bisericii sa-si fi asumat sarcina sa spuna: ,,Nu se intelege clar ce a vrut sa spuna Cel de Sus asa ca va vom explica noi".Ar fi fost o contestare directa a caracterului clar si divin al Cuvantului Domnului.

Cuvantul lui Dumnezeu este sursa intelegerii si nu rezultatul dogmei.Transpunerea mesajului in sens teologic,explicativ uman, trebuia facut cat mai apropiat de mesajul Evangheliei dar fiind un proces uman a avut aspectele sale particulare.Insa daca procesul de transpunere esua,raminea Cuvantul ca etalon de judecata si conformare si s-a tot dorit atenuarea acestui aspect pt ca deranja.Asta se intimpla pentru ca in Lumina se vad imperfectiunile umane si atunci iti trebuie un paralelism care sa atenueze efectul mai dur,cand te vezi asa cum esti.Sa nu confundam revelatia dumnezeiasca cu intelegerea ei umana.Ultima este dovada perfecta a limitarii.Traditia reprezinta mereu nevoile prezentului facind apel la autoritatea trecutului.

Toata lumea se revendica cu entuziasm din traditia apostolica.Stiti care erau scrierile apostolice in viziunea lui Tertulian(,,De Cultu")?O Epistola a lui Ioan,o Apocalipsa a lui Ioan,una a lui Petru,o epistola a lui Iuda si probabil una a lui Petru.Majoritatea scrieri cu caracter personal despre care nu se stie daca au facut parte dintr-o singura scriere inainte de 180 d.Hr.Se simtea nevoia unei scrieri care sa cuprinda chintesenta invataturii Apostolilor.Cartea care corespundea destul de bine profilului era ,,Faptele Apostolilor",insa daca discutam dupa anul 175 d.Hr.

Epistolele lui Pavel,care erau in schimb in circulatie,si care existau in mai multe biserici beneficiau de o cunoastere mult mai mare.Cand este vorba de scrierile apostolice in primele trei sferturi ale celui de-al doilea secol,sunt vizate in principal,daca nu cumva exclusiv,scrierile lui Pavel.Von Harnack demonstreaza asta in ,,Originiea Noului Testament".Ati citit cartea ?

Cu scuzele de rigoare dar trebuie sa plec,am si alte treburi.Va asigur ca va voi citi opinia mai tarziu.Cu respect,o zi buna.