[MariS_]

Crestinismul, inca de la inceputurile sale, a trebuit sa faca fata, din interior, la un dublu asalt avand o singura aparare. El a fost asaltat, din interior, nu din exterior, de carturari si de farisei. Carturarii au patruns in crestinism fie convertiti dintre evrei, fie dintre filosofii si intelectualii elini sau romani. Ei doreau o rationalizare a conceptelor credintei, dar nu numai atat, puneau ca si conditie a mantuirii cunoasterea exacta a Dumnezeului mantuitor. Pentru ei crestinul care nu-L cunostea pe Dumnezeu asa cum trebuia, adica in lumina adevarului lor, era destinat Iadului, oricata credinta si fapte bune ar fi avut, pentru ca, considerau ei, nu aveau credinta dreapta. Exagerarea cunoasterii in detrimentul slujirii li se datoreaza lor, dar nu numai atat, ei sunt cei care au favorizat fragmentarea crestinismului pe sute si mii de doctrine si interpretari. Fariseii, n-au stat nici ei cu mana in san, ci au "lucrat" crestinismul cu alte arme, cele ale inchinarii. Ei sunt perfectionistii inchinarilor, ceremonialelor si ritualurilor. Ei erau intotdeauna convinsi ca doar inchinarea lor e cea adevarata si de aceea considerau ca doar la ei se afla Harul. Ei sunt responsabili nu de divizare, ci de fanatizare a credintei. Si unii si altii contribuie la pierderea credibilitatii crestinismului in randul oamenilor. Unii prin faptul ca fragmenteaza adevarul, incat omul nu mai stie unde se afla el, cine il detine, si altii pentru ca fanatizeaza credinta, o transforma dintr-o credinta a iubirii intr-una a urii. Omul care vede ura la o credinta ce se cheama a Iubirii isi spune ca ceva aici nu e in regula si prefera sa stea deoparte decat sa intre in acest joc periculos al urii. Ai crede ca Insusi Iisus Hristos nu a spus ucenicilor sai "Iubiti-va unii pe altii" ci "Mancati-va unii pe altii". Totusi, ultimul cred ca este indemnul altuia, ca si atunci cu pomul din Rai tot la mancat indemna. Dar cine sunt atunci aparatorii crestinismului daca carturarii si fariseii sunt atacatorii din interior ai sai? Sunt cei din a treia categorie: slujitorii. Slujitorii sunt adevaratii crestini pentru ca fac faptele Domnului nostru Iisus Hristos care nu pentru a I se sluji a venit, ci pentru a sluji El oamenilor si in special pacatosilor. Asta nu inseamna ca, gata, trebuie sa aruncam dogmele si ceremoniile de inchinare, ca nu sunt bune, ci ca trebuie o inteleapta echilibrare a lor, o intelegere a prioritatilor, astfel incat slujirea sa nu ramana intotdeauna la urma sau chiar uitata de celelalte doua: cunoasterea si inchinarea. Caci faptele dupa care vom fi judecati tin de slujirea cea adevarata asa cum Insusi Mantuitorul ne invata.
Luca 22:
24. Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare?
25. Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători.
26. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte.
27. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.
Har, smerenie si jertfa de sine.