Deoarece prin mândrie au căzut atât îngerii cei răi, cât și cei dintâi oameni, mândria este considerată începutul păcatului.
Creștinul trebuie să se ferească și să renunțe la păcatul mândriei, împodobindu-și sufletul cu virtutea smereniei și să se întărească duhovnicește prin post și rugăciune. El trebuie să-și amintească totdeauna că toată virtutea și tot ce are el a primit de la Dumnezeu, după cum spune Sf. Ap. Pavel: „Ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești, ca și cum nu l-ai fi primit?“.
Toată viața trebuie să lupte creștinul împotriva acestui păcat și să fie conștient că poate fi ispitit în orice moment al vieții. Înțelepciunea și discernământul duhovnicesc ale preotului duhovnic îl pot ajuta pe creștin să depășească cu ușurință toate ispitele care ascund păcatului mândriei.
__________________
Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui.
|