[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dacă nu s-ar putea cunoaşte nu L-ar cere Dumnezeu, deoarece El fiind iubitor de oameni nu cere lucruri absurde ca să ne pedepsească dacă nu le împlinim. Cine zice că nu se poate cunoaşte Adevărul acela zice că "Dumnezeu este un monstru care pedepseşte pe cei ce stau în minciună fără de vină căci, săracii de mincinoşi, nu au nici o vină pentru că nu pot afla adevărul şi deci nu pot să nu fie mincinoşi".

Ps.115:2. "Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!” "

Apoc.21:8. "Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua."

Rom.3:4. "Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: "Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu".
Rom.3:5. Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc.
Rom.3:6. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?"

Sau zice ca şi diavolul când a ispitit-o pe Eva în Rai:

Fac.3:3 Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
Fac.3:4 Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri!
Fac.3:5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
cu alte cuvinte Dumnezeu, după hula lui Satan, este invidios pe oameni şi nu vrea să cunoască adevărul. Să nu fie!

De fapt Dumnezeu doreşte să aflăm adevărul:

I.Tim.2:3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
I.Tim.2:4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

Iar cel ce zice că omul nu poate afla adevărul zice ori că "Dumnezeu este neputincios a arăta adevărul omului dacă a crescut în altă credinţă decât cea Ortodoxă, sau undeva într-o ţară îndepărtată unde nu s-a auzit de Ortodoxie şi care nu are acces la mass media (ca şi cum Dumnezeu este dependent de TV)", şi atunci anulează atotputernicia lui Dumnezeu, ori huleşte că "nu are Dumnezeu suficientă iubire de oameni pentru a arăta la toţi adevărul" anulând în felul acesta însăşi energia necreată a lui Dumnezeu care este dragostea.

Adevărul este însă că Dumnezeu ne-a dat o singură soluţie de a afla Adevărul şi aceasta este:

I.Tim.2:5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
I.Tim.2:6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
I.Tim.2:7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
Aşadar Iisus Hristos este
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
dar prin Sfinţii Apostoli, adică Sfânta Biserică
I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
Dar de ce atunci nu sunt toţi oamenii ortodocşi?
Datorită folosirii defectuoase de către ei a darului libertăţii care li s-a dat. Ca să poată omul iubi trebuie să aibă libertatea de a urî. Dar dacă urăşte este el vinovat că nu s-a folosit de dumnezeiasca libertate în a iubi.
Aşadar vădit este că dacă cineva nu este în adevăr nu este nu din cauza lui Dumnezeu sau a altor oameni sau a dracilor (că nu sunt oamenii mai puternici ca Dumnezeu, nici Satan însuşi nici tot iadul nu pot să facă pe om să păcătuiască dacă acesta nu vrea) ci din cauză că acel om nu caută mai presus de sine adevărul.

II.Tes.2:9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
II.Tes.2:10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.
II.Tes.2:11. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
II.Tes.2:12. Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.

Lucrarea de amăgire nu o trimite Dumnezeu ca să-i amăgească pe oameni ci ca să vadă cei iubitori de amăgiri, ei înşişi, pe pielea amăgirii lor, ce au iubit şi consecinţele aceste iubiri cu nume mincinos. Iar pe de altă parte cei care îl iubesc pe Dumnezeu mai presus decât pe amăgiri să se arate încercaţi în a respinge amăgirea şi astfel să se încununeze. Ori dacă la aceeaşi lucrare a lui Dumnezeu unii se osândesc iar alţii se încununează vădit este că unii sunt vinovaţi iar alţii de lăudat:

I.Cor.11:19. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.


Vedeţi acum care este sursa ereziilor şi medicinii demonice care lucrează cum este scris mai sus?
Nu vor să afle adevărul ca să nu îi mustre conştiinţa şi să se oprească de la a păcătui, căci păcatul îl iubesc mai mult decât pe Dumnezeu.
Aşadar vinovat este papistul, sectarul, jidovul, mahomedanul, politeistul (inclusiv amerindianul), bioenergeticianul că nu doresc adevărul mai presus de slava de papist, sectar etc. Dacă ar fi sinceri în căutările lor Dumnezeu i-ar duce la Ortodoxie pe înţelesul fiecăruia, de ar fi nevoie le-ar aduce şi un patriarh pe aripile îngerilor numai să afle adevărul.
Că omului îi place mai mult minciuna care îi satisface iubirea de sine, mama tutuor răutăţilor, care îl duce la a se închina luişi sau plăcerilor lui ca unui (unor) dumnezeu(i) fără de Dumnezeu, şi de aceea Dumnezeu ca să nu-le sporească unor astfel de oameni osânda nu-i duce la Ortodoxie.
Dacă ar cunoaşte Ortodoxia şi ar continua să-şi satisfacă egoismul după un astfel de uriaş dar, ar fi mai grav păcătoşi şi pedepsiţi mai rău în veşnicie.

II.Petr.2:21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
II.Petr.2:22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.

Evr.6:4. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt,
Evr.6:5. Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
Evr.6:6. Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.





Va urma: Cum putem afla adevărul?