OK, Cristi ,
sa-ti spun cum fac eu :
In primul rand renunt tot mai des sa-i numesc vrajmasi . Le zic ingerasi , cuvantul are putere , nu-i mai recunosc ca adversar . Le face si lor bine .
Daca ii vad pe strada de ex. unii ma asteapta la colt , poate din curiozitate ma gandesc , zic mereu in gandul meu :
Doamne binecuvinteaza-i si pe acesti ingerasi care se uita dupa mine .
Poate ca nici nu sant rai , fac si ei undeva ascultare cine stie .
Poate nici nu gandesc de rau .
Apoi , ei se feresc , incearca sa ramana neobservati .
Stii cum e ? Omul de la o varsta incepe sa functioneze alfel decat in tinerete .
Unele functii ale organismului cedeaza sau scad in folosul altora .
Asa ca eu indiferent daca ridic capul sau nu , stiu unde sant , stiu care sant , stiu ca pe mine ma privesc .
NU inteleg de ce se feresc , n-are nici un rost , nu pot ramane neobservati .
Intr-o zi poate "imi ies din papuci " si ma duc direct la ei ,le intind mana si-i intreb : "ce faceti mai copilasi vedeti-va de treaba , pierdeti vremea degeaba " .
Ce sa vrea de la mine ? sant in varsta ,urata ,nu sant eleganta , sufar cu inima , am un om cu cancer langa mine .Chiar ........ sant de rasul lumii!
Asa ca nu vad alta solutie decat sa-i luam "in brate " si la propriu si la figurat si sa zicenm :
Doamne fereste-ne si pe noi si si pe ingerasii astia care sint dupa noi , apara-ne Tu si ne pazeste , ca tu pe toti ii iubesti !Amin
maria
|