[vsovivi]

Pentru aia se mânie, pentru aia-şi apare furia, pentru că i-o cere funcția furată, adică pentru ca să-și etaleze omul sieși puteria și să-și fie el-ia stăpân peste omul cel fără stăpân, adică să-și apere ca advocații neruşinaţii, frica ochiulhulului cu care privește în curțile altora timid dar curios nevoie mare... și ca să se umple apoi omul de lăudăroșelenia că iată are și el și poate atunci, chiar și râde de Dumnezeu cu tot cinismul iubirii și semeției de sine și nu numai a sudui și înjura și a blăstăma la beție sau urgie din motive de sărăcie, că acum iată că i-a rodit țarina și având competența grijilor e musai ca de acum încolo să dea el soluții, deci e un fel de „smerit” responsabil, un „pocăit” ce „lucrează” pentru sufletul său și al aproapelui, căci are soluții ce ies din ceva din moment ce i-a rodit țarina... ca să aducă bunăstare căci a fost stimabilul revelat... deci e cu siguranţă bun tovărășelul... și nu nebun așa cum scrie la pildă... la pilda aia grea când s-au scurs turmele de mistereți de pe munte în mare, și firește, aia a fiului risipitor care avea poftă de păpat roșcoave de cai morți, şi nu se știe care era mai risipitor dintre ei, desigur că vițelul din moment ce el a fost tăiat, ca vinovat!.. căci altfel cum? Și cică i-ar fi trebuit și la celălaltul, ăla de-acas un vinovat pe măsură ca să-l taie cu băieții la o aventură... Deci n-a mai intrat la ospăţ că nu putea ca să înghită darmite să priceapă, de ce! De ce ăla da și el nu în toți acești ani de suferință şi teroare în care a fost doar el atât de ascultător și bun... de ce?

Deci nemulțumirea ce vine din părerea de rău, aia îl aprinde pe om cu nume mare: Is(aa)carioteanul, că cică a făcut și el cândva un bine cu multă școală și socoteală... și ca orice bine, trebuie răzbunat, ca să echilibrezi balanța, ca să nu se zică de către gLume că nu ai fii un om foarte echilibrat croit după dictonul: „la fiecare faptă bună e musai o acuzare-n strună și o răzbunare pe măsură la eclipsă de lună” căci altfel ni se strică superstițeul, fatalitatea, ne fuge nhororocool... și ni se întâmplă numai nenorociri apoi, deci ne vine panica... și nu e de la păcatele noastre sau de la mândrie și semeție, ci din pricini oculte și necunoscute... de exemplu: de la coz-on-aci, cum ar veni adică, fiindcă în fiecare cozonac e o neghină sădită de o coadă de drac... încă din timpul frământării aluatului de către anumiți farisei și saduchei, și nu numai de la dospirea gonflabilizatoare și mobilizatoare plină de pootoareoare ci de la omul sărac ce se visează cu burta plină... de răşcoave de cai morţi... fireşte.

Pe scurt e nemulțumirea că ispisikaa e prea neagră și scroafa e moartă în coteț și s-a împuțit de tot fiindcă iarăși râgâie cățelașul pentrucontrapentru că a păpat tot cashul (nu e vorba numai de brânză de burduf sau șvaițer olandez).

N-ați înțeles, păi e vorba de ciucalată: adică ia să vedem cine ar vrea să fie ciuca bătăilor? Se înscrie cineva la Cuvânt?