Citat:
Īn prealabil postat de Adriana3
Sa inteleg ca "a duce in ispita" nu inseamna "a ispiti" ci "a cadea in ispita"?
Am o alta intrebare legata de aceasta ispitire. Un om cand iubeste, ce face cu persoana iubita: o ispiteste cu raul sau o protejeaza de rau? O protejeaza, asa-i? Daca si ea vrea sa fie protejata bine-nteles, ca daca nu vrea nu se poate obliga. Credeti ca iubirea umana este gresita pentru ca este protectiva? Pentru ca in esenta ea trebuie sa imite pe cat posibil iubirea lui Dumnezeu ori daca Dumnezeu ne arunca in mormanul ispitelor ca sa vada daca suntem vrednici sau nu, pai nu la fel ar trebui sa faca si oamenii? Nu prea imi suna a iubire un astfel de comportament. Este o poezie cu talc in sensul acesta scrisa de Reiner Maria Rilke daca nu ma insel, in fine, nu are importanta autorul, iar in aceasta poezie doi tineri indragostiti sunt spectatori la un circ cu animale salbatice. La un moment dat fata arunca o manusa in arena, unde se afla un astfel de animal, ca sa vada daca iubirea tanarului pentru ea este suficient de mare incat sa ii aduca manusa. Baiatul isi risca pielea, ii aduce manusa dupa care o paraseste. Poezia lasa apoi sa se inteleaga de ce a parasit-o pe fata, si eu i-am dat dreptate baiatului inainte sa citesc sfarsitul poeziei: el i-a demonstrat ca o iubeste punandu-si viata in joc pentru ea, ea insa a demonstrat lipsa de iubire pentru el cand i-a cerut sa faca asa ceva...
|
Paralela pe care o faci nu e corecta si am sa-ti spun si de ce.
Dumnezeu permite diavolului sa ne ispeasca, asa cum ti-a spus si Catalin,pentru cresterea noastra duhovniceasca. Dumnezeu insa NU PERMITE sa fim ispititi decat ATAT CAT PUTEM DUCE,deci pana la o anumita limita.Noi avem de la El toate "armele" necesare, pentru A NU CADEA in ispita,trebuie doar sa le folosim sau nu, spre evolutia sau caderea noastra.
E un semn de iubire pentru ca ne ajuta sa crestem duhovniceste,fara a ne pune in pericol EL.Daca suntem in pericol si cadem, se intampla pentru ca NU FOLOSIM "armele" de care dispunem.Si nu e vina LUI.E vina noastra. ( smerenia-umilinta prin indurarea raului ,este cea mai puternica arma impotriva raului)
In exemplul cu fata si baiatul, fata i-a pus viata in pericol baiatului,fara ca el sa aibe macar o singura arma (aici la propriu),ca sa se poata apara.Ea NU l-a ispitit cu manusa in limita posibilitatilor lui de aparare, ci peste puterile lui,TRIMITINDU-L DIRECT IN MIJLOCUL RAULUI, fiind constienta de gestul ei de bravare.Deci el nu avea cu ce sa se apere.
Acesta NU este un semn de iubire.
Sper ca am reusit sa iti arat diferenta.
