[windorin]

În prealabil postat de George.m

Dumnezeu n-a venit la noi sa ne scape de cruce, ci a venit sa ne fie alaturi pe cruce.
Fuga de cruce, coborarea de ce cruce - sunt iluzii, ispite demonice.

In aceasta sta toata intelegerea vietii crestine... de aici vine odihna sau neincetata framantare.
Odata cazut in pacate, omul se poate ridica din ele doar asezandu'se pe Cruce, alaturi de Hristos.

În prealabil postat de georgeval

Parintele Arsenie Papacioc chiar subliniaza ca omul contemporan fuge de Cruce.
Cred ca asta este o problema fundamentala a omului contemporan care nu intelege teologia necazurilor si a suferintei.

Din pacate, fiecare crestin fuge de ceva din cele randuite lui de Dumnezeu, spre mantuire.
Fie se straduieste neincetat sa il schimbe pe sot/sotie, pe copil ori pe alt apropiat.
Fie se plange neincetat de un coleg/colega de serviciu, ori de un vecin.

Rari sunt aceia care dau slava lui Dumnezeu pentru toate, drept urmare avand chipul luminos si inima asezata, blanda.