Observ ca una din sursele mandriei este comparatia cu altii. Omul a ajuns sa se masoare cu semenii si de aici isi atribuie diverse calitati. Mai rau e cand isi atribuie anumite daruri pe care nu le are sau nu le are pe cat crede el ca le poseda. Dar face asta pentru a fi admirat si uneori reuseste. Dar nu acesta este chipul omului care traieste in Dumnezeu. Traitorul trimite neincetat catre altcineva. Ce minunat e ca Fiul trimite catre Tatal, Sfantul Duh si invers. Asa face si un crestin adevarat, nu opreste pe nimeni la sine. Numai omul mandru face asta. Si e dureros.
|