"In vietile Sfintilor ni se spune ca papa Felix (526-530) zidise la Roma o frumoasa biserica numita Miranda, care avea praznicul "Sfintii doctori fara de arginti, Cosma si Damian". Aici slujea ca diacon un oarecare Iustinian, care suferea de o boala cumplita, ii putrezea carnea de pe un picior din cauza cancerului. Minunea vindecarii este povestita astfel: "...iata ca in somn credinciosul diacon i-a vazut pe Sfintii Cosma si Damian aratandu-se cu alifii, si unul dintre cei doi sfinti a spus celuilalt: Unde vom gasi carne proaspata pentru a inlocui carnea putreda pe care o vom taia? Celalalt sfant a raspuns: Astazi a fost ingropat un negru in cimitirul Sfantul Petru de la Lei. Sa ii luam unul din picioare si sa i-l punem slujitorului si diaconului nostru. Si cei doi sfinti doctori au facut asa. Dupa care i-au dat diaconului piciorul negrului si au pus in mormantul aceluia piciorul bolnav. Trezindu-se si vazandu-se vindecat si cu un picior negru in locul celui bolnav, diaconul a povestit visul sau si minunea care a urmat. Multimea a alergat atunci la mormantul negrului si, deschizandu-l au descoperit ca unul dintre picioarele lui lipsea si ca in locul lui se gasea piciorul putred al diaconului Iustinian". Secole mai tarziu pictorul monah Fra Angelico picteaza aceasta minune intr-un tablou aflat pana astazi in altarul Bisericii "Sfantul Marcu" din Florenta.
Problema care se ridica e ce facem in situatia in care i se ia unui om devenit sfant, parti din trup, pentru a fi purtate de altii?
|