Citat:
|
În prealabil postat de Cristalin
Am uitat sa adaug la postarea de mai sus : faptul ca te duci acolo si te pune la munca nu e o problema, pt ca de cand e monahismul asta e primul pas al novicelui si cred ca cel care se pregateste sa mearga acolo nu se gandeste ca imediat cum a intrat pe poarta manastirii o sa fie pus in "vitrina" la admirat.
Imi pare rau ca trebuie sa spun iar, dar sfaturile de mai sus mi se par de-a dreptul puerile, chiar nu vad pentru ce trebuie sa aratam lumii ce buni suntem la teorie sau ce cititi suntem.
Efectiv nu are legatura ce ati citit despre aceasta viata cu ceea ce este ea in realitate mai ales la ora actuala, iar pe THOT.ME l-as ruga sa-si pastreze "povestile" pt copii(daca-i are daca nu cand o avea)sa-i adoarma noaptea.
|
Cel care vrea sa plece in manastire nu se gandeste la conditii de indeplinit, la faptul ca va fi greu sau usor.Cel putin nu unul care face acest pas cu binecuvantarea duhovnicului si care s-a rugat indelung pentru asta si a primit intr-un fel incredintare de la Domnul. Nu se pot exclude intru totul conditiile exterioare de care pomenesc fratii nostrii mai sus, insa adevarata lucrare o face Domnul in om...nu cele din afara ale sale.Cunosc calugari extrem de fragili fizic, dar care au fost intelesi de stareti su pusi la ascultari in conformitate cu situatia lor. Ei bine...tocmai ei,ci slabi, au ajuns la masuri duhovnicesti inalte. Nu munca propriu zisa i-a smerit (ca nu o faceau)...ci insasi neputinta lor, lupta cu ea etc.
Ar fi multe de spus,dar prefer ca Domnul sa ti le spuna la vremea cuvenita, incredintandu-te de adevarul lor nu din citite, nu din teorii,ci din simtirea duhului...
Iertare!