Increderea desavarsita in Dumnezeu nu inseamna negarea sau anularea increderii in propria persoana. Din contra, ma incred intr-un mod mai sanatos in mine, atunci cand ma stiu sub purtarea de grija a lui Dumnezeu, atunci cand dupa putere ma straduiesc si eu sa implinesc poruncile si voia Sa.
Vorbim numai de constatarea si afirmarea unui raport firesc, asemanator celui dintre copil si parinte.
Atat timp cat copilul ramane in "bratele parintesti" este lipsit de griji. Abia dupa ce le paraseste, incep grijile de multe feluri, si, pe cat creste increderea intru sine, apare riscul transformarii din "copil" in "fiu risipitor".
|