Citat:
În prealabil postat de Melissa
:-) Nu Adriana, nu asta inseamna.Dar daca asta ai inteles, e clar ca vedem lucrurile foarte diferit.Nici o problema.Se intampla des pe forum.:-)Nu are rost sa continuam discutia, ca o vom tine multe pagini,fiecare pe a noastra.:-)
Doamne ajuta!
|
Melissa, te rog sa imi mai acorzi o postare, imi pare destul de importanta remarca facuta in posterul precedent, din care as dori sa iti repet doar doua idei:
"Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om.
Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurca pe om"
Deci totul vine din inima, vorbele rele, faptele (adulter, furt etc).
Iar a doua idee este ca pofta este egala cu fapta dupa spusele lui Iisus care a zis ca cine va privi o femeie ca sa o pofteasca a comis adulter cu ea in inima Lui. In Vechiul Testament se credea asa cum crezi si tu ca pofta nu-i mare lucru daca nu-i urmata de fapta, Iisus insa a aratat ca a pofti este ca si cum ai fi facut deja acel lucru in inima ta.
Sau a zis de exemplu:
"Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda.
Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului."
Dupa cum vezi nu trebuie sa ucizi pe cineva ca sa primesti pedeapsa de ucigas in focul Iadului ci ajunge sa ii zici "nebunule", tocmai pentru ca, zicand "nebunule" porti in tine ispita de ucigas de suflete, nu trebuie sa treci chiar si la fapte pentru a fi vinovat, exact ca si in treaba cu poftirea femeii si adulterul.
Ceea ce ai zis tu era ceea ce se credea in Vechiul Testament, insa iata ca Domnul a dat o alta dimensiune poftelor, le-a pus in rand cu faptele, pentru ca o pofta este la fel de ucigatoare pentru sufletul tau ca si fapta in sine. Fapta nu va ucide sufletul tau mai mult decat o face deja pofta. Asa ca atentie mare la ispitele care vin dinauntru...
Vroiam sa mai adaug ceva: in vechime gravitatea raului facut era judecata dupa consecintele vizibile asupra aproapelui, ca de exemplu in cazurile de mai sus, daca cineva pofteste o femeie in inima sa dar nu trece la fapte, este fara consecinte asupra celeilalte persoane sau cu consecinte minime fata de fapta in sine, la fel si cel care zice "nebunule" - consecintele sunt minime fata de cazul in care ar fi pus mana pe un cutit sa il omoare. Si conform tribunalului uman, unul care ucide nu este judecat la fel ca si unul care zice "nebunule", sau unul care a avut o pofta de adulter in inima lui nu va fi tarat in tribunal pentru adulter. Asta este judecata umana care aparea si in Vechiul Testament. Judecata lui Dumnezeu insa, din Noul Testament, este mult mai profunda, vede dincolo de aparente, in asa fel incat unul care pofteste in inima isi face sufletului sau un rau la fel de mare ca si cum ar fi facut fapta in sine, iar unul care ii zice fratelui "nebunule" ii face un rau sufletesc la fel de mare ca si cand l-ar fi ucis trupeste. Dumnezeu vede mult mai profund decat suprafata pe care o vedem noi, si unii sfinti au intuit atunci cand au zis ca pacatul cel mai mare este acela cu care te lupti tu cel mai mult...