Citat:
În prealabil postat de MariS_
Iertare, mai dau cateva lamuriri si p-orma tac.
"ispita = provocarea de a face raul"
"pacat = a face acel raul cu care ai fost ispitit"
"patima = obisnuinta in raul cu care ai fost ispitit"
betia, drogul, curvia, lacomia si altele nu sunt ispitiri, ci patimi. Raul odata acceptat si perpetuat, adica obisnuinta in rau nu mai e ispitire, ci patima. Ispita e doar inceputul unui pacat, daca e acceptata de noi, sau a unei patimi daca se face in mod repetat. Ea e doar provocarea de inceput si daca nu se accepta se pierde, iar daca se accepta atunci devine pacat ori patima, ultima numai daca se intra cu acel rau in obisnuinta. Patima se instaleaza in suflet ca o a doua natura si de aceea e foarte greu de lepadat. Atat. Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Foarte frumoasa sistematizarea, cu mentiunea ca ceea ce numiti patima, Biblia numeste ispita, acea ispita interioara, tocmai pentru ca nu se poate spune de cate ori trebuie facut un pacat pentru a deveni patima. La unii chiar si o singura data poate fi suficienta pentru a-i face sclavii acelei patimi, de aceea apostolii au folosit termenul de ispita care se afla in noi toti, dupa cum a zis Sf. Ap. Pavel "cine zice ca nu are pacat, minte".
Iar ceea ce numiti ispita ca si provocare de a face un pacat, este ispita din afara cu care a fost provocat si Iisus fara ca sa raspunda la provocare, si ca atare la El ispita nu s-a interiorizat in patima prin cominterea pacatului, ci a ramas curat de orice pacat.
:-)