Citat:
În prealabil postat de Melissa
Multumesc MariS,abia acum am vazut postarea ta...Foarte CITETZ ai explicat!Multumesc si pentru interventie!Chiar o asteptam DE LA TINE!  |
Postarea lui MariS la care te-ai referit eu o vazusem si nu m-a convins deloc pentru ca, desi are dreptate cand zice ca o declaratie de iubire facuta lui Dumnezeu nu ajunge pentru a intra in Imparatie, si asta chiar si Domnul a spus-o:
"Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor"
(Matei, 7:21)
deci desi MariS are dreptate in aceasta privinta, nu ma convinge pentru ca apoi zice ca "Dumnezeu lasa ispitirile pentru ca sa fim noi lamuriti ce fel de iubire avem." in timp ce eu vad ca Iisus zice cu totul altceva si anume zice ca "Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri."
(Matei, 7:21)
Voi sustineti ca voia lui Dumnezeu este ca omul sa fie lamurit prin ispite, ca prin ispite ajunge sa se desavarseasca, eu insa vad cu totul altceva, vad ca voia lui Dumnezeu este iubirea aproapelui ca pe sine insusi, zice ca in asta se afla toata Legea si proorocii si apoi adauga ca degeaba ii spune cineva Doamne, Doamne daca nu face voia lui Dumnezeu, adica exact aceasta Lege care spune sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Cititi tot capitolul 7 in care explica cum trebuie sa iti iubesti aproapele si extrag un citat:
"Deci, daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii
Intrati prin poarta cea stramta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla.
Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla."
Dupa care apare
"Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?
Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.
De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si la indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui pe stanca.
A cazut ploaia, au venit raurile mari, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea n-a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca.
Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip.
Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare.
(Matei, 7:21-27)
Dupa cum vedeti, Calea spre Imparatie si lamurirea noastra se face ascultand aceste cuvinte ale Domnului care ne spun ca toata Legea lui Dumnezeu si tot ceea ce au proorocit proorocii este iubirea aproapelui ca pe noi insine, asa cum si Dumnezeu ne iubeste pe noi. Nici urma de ispite, ci caderea zice ca se face din neascultarea cuvantului de iubire a aproapelui pe care ni l-a dat El. Si dealtfel, oriunde vorbeste Iisus de calea spre Imparatie sau despre Judecata pe care o va face la sfarsitul acestei lumi, peste tot zice acelasi lucru cum ca aceasta Cale este iubirea aproapelui iar cine nu are roadele iubirii nu va intra in Imparatie ci le va spune ca nu ii cunoaste, ca nu au haina potrivita etc. Nicaieri nu zice ca aceasta cale spre Imparatie ar fi ispitirea noastra de catre diavol! Ba chiar de curiozitate am verificat in Evanghelii toate locurile in care se foloseste cuvantul ispita-ispitire si am gasit: ispitirea Domnului de diavol in desert (locul in care Iisus ii raspunde Satanei ca nu ii este permis sa il ispiteasca pe Domnul), apoi ispitirea lui Iisus de catre farisei si saduchei, de catre Invatatorii de Lege, apoi in Tatal Nostru, si dupa aceea locul unde le zice apostolilor:"Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios." (deci iar idea sa ne rugam sa nu intram in ispita, exact ca si in Tatal Nostru, si cu referire exacta de locul de unde vine ispita: trupul care este neputiincios). Si atat. Deci singurele referiri la ispite sunt cele in care ne spune sa ne rugam sa nu intram in ispita, si nicidecum nu spune ca asta ar fi calea pentru a demonstra iubirea de Dumnezeu. Ori toata Evanghelia vorbeste despre Calea spre Imparatie si iata ca nici o vorbulita despre faptul ca ar fi Calea ispitelor, ci toata invatatura despre Calea spre Imparatie este iubirea de Dumnezeu care se demonstreaza prin ascultarea poruncii Lui de iubire a aproapelui. Si peste tot este scris ca degeaba zice omul ca il iubeste pe Dumnezeu, si degeaba face minuni in numele Domnului, inclusiv exorcizari, daca nu exista iubirea de aproapele. Pe aceia Domnul nu ii va recunoaste. Si stiti de ce? Pentru ca Domnul este iubire si ca atare ii recunoaste ca ai Sai doar pe cei care au inlauntrul lor roadele iubirii, la fel cum si diavolul ii recunoaste pe ai sai pe cei care au inauntrul lor roadele raului, adica lipsei iubirii. Iar Ap. Petru zice clar ca cei nedrepti vor fi lasati prada ispitelor tocmai pentru a fi pedepsiti in ziua judecatii pentru relele lor in timp ce dreptii sunt scapati de ispite.
Si am verificat in cele patru Evanghelii locurile in care apare cuvantul patima/patimire si l-am gasit folosit in doua contexte: cand se vorbeste despre patimile Domnului, de ceea ce urma sa patimeasca, si cand se vorbeste de bolile de care patimeau (sufereau) oamenii si de asemenea cand se vorbeste de durerea pe care o patimea (o suferea) un demonizat. Atat. Nu am verificat si restul scrierilor din Noul Testament, dar o sa o fac si pe asta, desi sunt convinsa ca nu o sa gasesc cuvantul "patima" cu sensul pe care il folositi voi tocmai pentru ca este folosit cuvantul "ispita" pentru ceea ce voi numiti patima si de aceasta ispita adica patima, cum o numiti voi, trebuie sa ne rugam sa fie luata de la noi, sa ne rugam sa nu cadem in ea asa cum li s-a spus si apostolilor sa se roage din cauza ca trupul este slab, si la aceasta ispita adica patima cum o numiti voi se refera si Sf. Ap. Petru cand zice ca cei drepti vor fi scapati de ea, iar cei nedrepti vor fi lasati prada ei spre a lor judecata. Cat despre ispitele din afara, singurele pe care sunteti capabili sa le vedeti din cauza ca va impotmoliti in cuvantul patima care in Biblie nici macar nu apare tocmai pentru ca este folosit cuvantul ispita si pentru patimi, deci in ceea ce priveste ispitele din afara, gandurile care vin de la diavol, cu acelea toti oamenii sunt bombarbati non-stop, atat dreptii cat si nedreptii, insa nimeni nu s-a preocupat sa dea vreo invatatura in Biblie cu privire la ele tocmai pentru ca nu acelea sunt problema ci problema sunt ispitele care vin dinlauntrul nostru, adica patimile cum le numiti voi.
Pentru mine este totul foarte clar. Iar daca pentru voi continua sa fie ispita diavolului cale spre Imparatia Cerurilor, pai eu nu mai am ce adauga decat speranta ca va ajunge intr-o zi la inima voastra faptul ca nici o opera a diavolului nu duce spre Cer ci spre Cer duce doar Cuvantul Domnului care ne cere sa stam aproape de semenii nostrii si departe de diavol si de operele lui si inca sa ne rugam sa nu fim ispititi de satana tocmai pentru ca suntem slabi trupeste, sa ne rugam sa nu fim ispititi si sa ne rugam sa scapam de cel rau, si inca sa ne rugam mereu, in orice cerem, cu credinta ca vom primi.
Numai bine!