[sebastiana]

În mijlocul a milioane de oameni,
Până să Te întâlnesc,
Am dus Crucea singurătăţii.
Şi cu cât oamenii mă înghesuiau
mai mult
În autobuze, în tramvaie,
Cu atât mă apăsa durerea singurătăţii,
Mai mult.
Era să mor sub Cruce,
Înnebunind de singurătate
În mijlocul oamenilor nepăsători -
Alinându-mă cu scrierile celor morţi
(Citind poezii, mai ales de Eminescu),
Dar Ţi-ai făcut milă de mine,
Ai venit să-mi porţi Tu Crucea,
Te-am cunoscut prezent în mine
Şi totul s-a transformat
Într-o poezie vie a vieţii de zi cu zi.
Oamenii au început să capete chip
În jurul meu,
Şi eu însămi nu m-am mai recunoscut
Când m-am privit în oglinda inimii.